Nesomn

 
Nopți bune, răcoroase în dormitoarele orientate către vest și nord. Răcoarea binevenită a nopții se percepe doar cu ferestrele larg deschise. Aleg între aerul rece, proaspăt și liniștea deplină a nopții. Aerul. Implicit și larma păsărilor de noapte. Aerul și tărăboiul. Respir lin și deșir gânduri. Încerc să-mi înțeleg ritmul circadian. Capricios.  Băiatul mare se foiește zgomotos în dormitorul său îndreptat către est. Foiala lui este din vina mea. Când sunt trează, nu sforăi. Mofturoase, gambele mele fac o criză, apoi mă duc în dormitorul vestic. Occident. N-am nevoie de viză. Încui baia și debaraua cu cheile de pe lanțul galben. Toți ceilalți au nevoie de vize, cheile rămân sub perna mea. Fetița doarme adunată în poziție fetală. Nu are loc de maldărul de piese de puzzle din patul ei. În toate anotimpurile, în încăperea aceasta, ninge cu piese de puzzle. Precipitațiile abundente o fac să crească mare ca Făt Frumos. Valeriana o ajută să doarmă bine. Pisicilor le place aroma valerianei, am citit undeva. Vise plăcute. Când oboseala mă urcă pe pereți, fetița înghite valeriană. Viața nu este dreaptă. Nu este nici strâmbă, are doar niște curburi. Copil mic, mamă somnoroasă, copil mare, mamă insomniacă. Eu. Comedii de peste zi. Sunt doar cu băieții la Ikea, vrem să mâncăm. Tata mă întreabă de ce nu iau trei tăvi în loc de două, eu îl întreb de ce. Am rămas în stadiul de ce. Pentru că ai trei copii, zice tata, doar că pentru el, sunt și eu, alături de cei doi băieți ai mei, tot un copil. Dar Kiti nu este cu noi, zic, deci am nevoie doar de două tăvi. Pare că l-am convins că așa stă treabă, fiindcă nu mai zice nimic. Râd cu precupețele de la fereastra mea, cra-cra. Foiala s-a diluat în noapte. Diluție importantă și de gânduri.