Momente a(na)cronice

Atmosferă patriarhală cu multă liniște lumină crepusculară suficientă mamei pentru prepararea micului dejun pentru copiii ei care dorm lipiți unii de alții este prima treaptă în prea-scurtul proces de adaptare la frigul ce va preface vara în iarnă mama nu este pregătită să le întrerupă copiilor visele dar niciodată nu este și nici nu va fi iată-i ispita supremă cra cra o coțofană smintită nu se mai satură odată de ea însăși concertează nestingherită de-o noapte întreagă sunt nopți când mama protectoare se măsoară cu ea și cu suratele ei așa e de când lumea cel mai încrezut învinge atmosferă atemporală în casa din mijlocul câmpului în zorii zorilor de zi pic pic prea fin pentru a opri copiii în casă pic pic mărunt chiar rece pe frunți și umeri de copii jucăuși la finele vacanței copiii aleargă cât jumătate de lumină zilnică apoi revin înfometați la izvorul încă izvor și observă tata lipsește este demult la muncă așa se trăiește uneori viața îndeosebi în sfintele zori de zi îndeosebi la sfârșit de august acum când simplul rămâne încă simplu și tihna nu ține de nicio numărătoare inversă dă-i mamei doar un firicel modest de lumină diminețile și ea își va tot îmbrățișa întruna întreaga ei casă din mijlocul câmpului fie ce-o fi.