(Im)propriu

Acasă de dimineață până seara sunt rare astfel de zile încăpătoare în care te simți ușor și greu apoi leneș și harnic generos și egoist fiindcă toate încap în zi doar trezirile rămân constante mulțumesc zic într-o paranteză că trebuie să mă scurg din mine însămi de oboseală întreagă ca să pot să dorm mai departe de o oră prea matinală ar zice mulți poate prea mulți căci dimineața acea dimineață despre care zic nu fiindcă mă mulțumesc să cred că strugurii ar fi acri ci fiindcă știu despre ea îi știu forța de limpezire de dinainte de zi căci noaptea o descoperă într-o puritate nemaiîntâlnită iată de ce copiii zâmbesc ușor la trezire iată cum ei ne sunt sursă de deșteptare dar să închid paranteza fiindcă tufele mele de hortensii mă frământă acum după ce dimineața aceea calmă s-a risipit și a căpătat izuri pământești nu le înțeleg încăpățânarea de a se face mari într-un loc care demult nu mai le este străin zic despre toată întinderea asta largă de lume continentală numai în pătrățelul meu să nu crească oare îmi simt sângele într-o accelerare ambalată nerăbdarea cred că despre asta este vorba nerăbdarea ne face tuturor rău și mie și lor florilor nerăbdarea mea este mai toxică decât frunza de hortensie însăși ce nume superb un pic rece distant dar ce sonoritate nobilă are iar mai mult decât numele ei mă fascinează acel parfum fizic inexistent dar mental atât de pregnant încărcat și totodată suplu prin căile fragile prin care ajung să îl percep ah doar în minte și în suflet crâmpeie mângâietoare din mine copilul din mine surioara din mine nepoata din mine cea de atunci din care tot sper să țin candoare să o dozez parcimonios în ciuda faptului că risipa de candoare nu este în sine o risipă ci o binecuvântare însă așa mă suport eu mai cu drag în grijă cu grijire asta cred că mi-e noima mulțumesc copilașul fuge ca un căprior pe holul neobișnuit de larg dintre dormitoarele casei el ignoră doar uneori decorul estetic al acestuia creat de mica dar aglomerata galerie de tablouri lipsite de celebritate și de scrinul recondiționat de noi cu patima din care s-a născut o furtună coloristică pe care tronează cel mai curgător asparagus viu și moderat însă atât de frumos încât o oprește chiar și pe fetița verde să îl atingă apoi de țesătura manuală groasă autentică cu farmec aparte ancestral ce îl traversează demnă pe acolo pășește în pas zglobiu copilul doar ca să mă anunțe simplu drăgăstos încrezător că este unu august doar așa să aflu și eu unde să aterizez senin din vis dar nu o face decât rar iar astăzi acum când gândurile mele se frământă pentru ridicarea tufelor de hortensii nu poate fi mai binevenit anunțul său căci întâi de august nu este ziua cea mai bună pentru plantarea acestor flori de aceea uită-ți tulburarea din nerăbdare îmi spun și coboară în grădină la ele cu darul vieții apa pentru o șansă încă existentă de a fi mari rotunde frumoase și aromate așa cum doar eu pot să le percep sau poate și alții dar cu alte izuri cu alte amintiri mulțumesc.