Mângâierile. Exteriorizări ale afecțiunii, tandreței, măiestriei, curiozității. Sunt simptome ale inteligenței emoționale, așadar ale inteligenței omului mângâietor. Reprezintă abilități aproape exclusive ale mâinilor, cu cât mângâierea este mai iscusită, cu atât efectul asupra celui mângâiat este mai intens, mai viu, mai vindecător. Mângâierile vindecă sufletul, dar și trupul, iar omul învață în general mângâierea din prima lui zi de viață, ceea ce îl face apt pentru a iubi. Când omul mângâiat va creste mare, el va fi știut deja din intuiție și imitație sa se iubească pe sine și pe alții, totodată să își descopere pasiuni și bucurii. Mâinile sunt tot atât de mult pentru mângâieri, cât sunt pentru apucare, de fapt, mâna mângâietoare capătă mai lesne îndemânare în apucare, întrucat mângâierile îi cresc mâinii niste senzori subtili de ințelegere si cunoaștere. Mâna este alt organ al inteligenței, dar mâna care știe să mângâie o și manifestă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu