Despre frumusețea și simetria unui șapte aniversar

Acum o vreme, să tot fie șapte ani de-atunci, eram o mamă și un tată cu trei copii mai mici de șapte ani cu toții, însă nu sapte ani împreună, căci împreună, vârstele lor depășeau cifra șapte, nu cu mult, dar o depășeau. Astăzi, chiar astăzi, așadar după șapte ani de-atunci, suntem o mamă și un tată cu trei copii mai mari de șapte ani cu toții, adică fiecare dintre ei, luat câte unul. S-ar putea crede, poate, că așa ceva se tot întâmplă în orice familie, cu oricâți copii. Nu, nu se întâmplă, este un eveniment rar. La noi e cu șapte.

Felix are șapte ani și își poartă ceasul pe mâna dreaptă. I-am spus că oamenii obișnuiesc să își poarte ceasurile pe mâinile lor stângi, însă nu am găsit nici un argument cu adevărat solid pentru asta. Felix nici măcar nu a părut interesat de așa ceva, întrucât lui oricum îi place să își poarte ceasul pe mâna dreaptă. Pe mâna dreaptă sau pe mâna stângă nu este așadar amănuntul cel mai important al purtării ceasului de mână de către Felix, dar găsirea acelei curele a acelui ceas de mână, cu strângere suficientă pentru cea mai delicată mână de băiețel, da, este. Cei șapte ani abia împliniți acum-acum îl prind pe Felix cu ceas la mâna dreaptă. Nu se poate în alt fel, întrucât Felix își scoate ceasul de pe mâna dreaptă doar când face duș sau când înoată. În dimineața asta el nu face duș și nici nu înoată. În mod logic, poartă ceas. Dacă îl întreb pe Felix ce reprezintă șapte pentru el, îmi spune șapte cățeluși și, binenteles, ora șapte zero zero, pentru că vârsta de șapte ani îl prinde cu ceas la mână. Felix este mândru de saptele lui. Șapte reprezintă, i-a spus lui, Horică, în afară de vârsta lui actuală, diferența în ani dintre el și fratele lui și, deasemenea, jumătate din vârsta idolului său nedeclarat, tot Horică. Șapte ani au trecut pentru ca Felix să poarte ceas de mână. Cum am spus, pe mâna dreaptă.