Esti insistenta cand ii ceri ceva si refuza, ma intreaba, referindu-se la Kiti, nu stau mult pe ganduri, fiindca stiu ca sunt insistenta in general si in special, cand vine vorba despre Kiti, cea pentru a carei educatie am invatat cu totii sa perseveram, sa asteptam, sa cerem, sa ajutam, sa initiem, sa primim raspunsuri. Da, asadar zic, sunt insistenta, dar uneori refuz constient sa fiu astfel, uneori ma satur eu insami de insistentele mele, ma obosesc, iar atunci ma leg in gand de vorbele de copil mic ale lui Horica, cel care incerca la un moment dat sa se calmeze pe sine, spunandu-si 'gura, taci din gura!', si-mi ordon insistent 'gura, taci din gura!', fiindca esti ridicola, esti nesuferita, esti autoritara, esti rea.
Cand Kiti vine noaptea, imi spun 'sa vina' si ea vine. Este vointa ei, cum as putea sa nu i-o respect. Dar s-a mai intamplat sa vreau sa-i 'corectez' venirile nocturne si atunci am insistat, asa cum insist eu de mult, dar, mai ales, de destul de curand, de cand m-a fortat sa devin insistenta, enervant de insistenta. Insa n-am avut succes, Kiti a continuat sa revina, prima oara, dupa un minut, apoi dupa cateva secunde si tot asa. Si am capitulat epuizata, nici macar eu, cu toata perseverenta de care ma invinovatesc, nu i-am rezistat, dar nici mie insami nu mi-am rezistat.
Azinoapte am auzit-o destul de in miez de noapte, are nevoie de cateva secunde, in care ii aud fosnelile si ii intuiesc miscarile, apoi ajunge. S-a aruncat in pat si si-a inceput foiala cu care m-am obisnuit si pe care nu insist s-o anulez. Dar a facut o prostie, nu conteaza ce, care m-a infuriat. Am privit-o aspru prin intuneric si, fara sa insist, am trimis-o din dormitor. A plecat neschitand vreo urma de protest. A inteles ca a gresit si, ca niciodata, n-a mai incercat sa revina, odata ajunsa in camera ei. Am tras o vreme cu urechea inspre ea si am inteles la randul meu ca pot sa ma culc linistita.
Catre dimineata Kiti a revenit la baza ei de siguranta, vesela, intelegatoare, mai inteleapta, aflase in miez de noapte ca timpul duce furia departe, in spate, iar ca mamei ii trebuie doar un suras ca sa mai uite de insistentele ei nebune.
Un comentariu:
Am gasit o filmare care m+a emotionat atat de mult incat m+a facut sa plang. Este vorba despre o fetita cu autism care, dupa ce a invatat sa scrie la calculator, a explicat ce simte si cum este sa fie bolnava. Daca vrei, poti vedea filmuletul aici: http://www.wimp.com/autisticgirl/
Nu trebuie sa expui postarea, decat daca doresti. Va pup mult si inca va citesc, chiar si dupa atatia ani!
Trimiteți un comentariu