dar am trecut prin purgatoriu direct în vară,
vara este mai mult decât frumoasă,
iar vara proaspătă este de-a dreptul minunată,
acolo unde gândul stă optimist o vreme,
în vreme ce ninge cu flori de cireș pe sub câte un norișor răzleț,
vremea hoinărelii cuminți abia a început,
pe șei înguste îndrăznim să încălecăm,
suntem deodată supli și voioși ca păsările ciripitoare și țopăitoare din mestecenii cu frunze vorbitoare,
trag copiii de mine să le buchisesc graiul,
dar mie nu-mi arde de iscusința de a-l ști,
mi-e de ajuns să le gust din frumusețe,
apoi ce folos real îmi dă cunoașterea încă a unui cod tainic, ancestral, azi,
în vară incipientă și clară mi-e destulă simplitatea celestă a lumii,
doar o picătură ușoară, necomplicată de nevinovăție sfântă din timp în timp îmi trebuie,
ca să ne țină setea departe,
ca să ne prindă ruperile bruște, terapeutice ale vieții cu încă ceva sevă subțire prin labirintul din noi,
apoi să tot revenim ciclic la picătura prețioasă,
împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu