Felix îl uită câteodată pe "pe" înainte de "care", de aceea ne găsim adesea corectându-l prin accentuarea lui "pe". La o serbare, un tătic l-a așezat la poză cu obiectele create de copil în față și l-a întrebat: 'care le-ai făcut tu?' Felix a ridicat ochii, iar eu am înghițit în sec, țintuindu-l cu privirea. Tăticul a scăpat de corecție. Eu sunt un puiuț mai sensibil, zice el, învață-mă când e 'pe' și când e 'pe care'. L-am făcut atent prin exemple la cine face o anumită acțiune despre care vrea să ne spună, astfel că de câteva zile cere tot mereu exerciții, eu spun un substantiv, iar el construiește două propoziții, substantivul urmat de 'care' și substantivul urmat de 'pe care'. E foarte distractiv pentru că aflăm astfel despre diverse animale care 'fac' tot felul de chestii năstrușnice, dar și despre Felix, pe care îl știm, ce a început să jongleze îndemânatic printre subtilitățile limbii. Am ajuns și la substantive ca 'iubire' sau 'ploaie', despre care băiatul curios a uitat că atunci când era mai mic se comportau ca niște persoane, 'ploaia care vorbeste' sau 'iubirea care mă pupă', de aceea m-a apostrofat, 'ai uitat că eu sunt un puiuț sensibil care nu știe treburi de adulți?'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu