Orbite

Prin întunericul dens al încă-nenăscutei dimineți îi percep prezența apăsată. Știu că este ea cea care vine, pentru că nimeni nu mai vine cu pasul atât de cinstit în cercul nostru spațial și temporal. Kiti. Lipsită desăvârșit de fățărnicie, atingerile ei sunt fie grele, fie delicate, pentru că sunt expresii fizice ale trăirilor ei. Indiferența ei se manifestă fără contact voluntar, când nu te vede, nu te poți aștepta la îngăduință din partea ei.

Așadar vine călcând greu lemnul din podea, ca să își pornească marșul orbital al dimineții, orbitele ei sunt adâncite sau nu sunt, dar ar putea fi, cu greu îți poți imagina atâta precizie și fidelitate pentru calea pe care o urmează. Îmi imaginez că arcul de cerc apucat de picioarele ei coerente nu este cu totul întâmplător și nu fac acest exercițiu doar ca să găsesc sensuri, pentru că sensuri există deja, iar ăsta este un gând confortabil, ci pentru ca să încerc să înțeleg cum își construiește ea orbitele favorite, ce resorturi intime o ghidează sau o împing spre traseul ales. Să își aleagă ea un traseu geometric echilibrat, ce îi dă încredere, confort și recompensă, să fie doar un simplu joc, o simplă recreere? Să fie o dorință de cuprindere exhaustivă a lumii ei, de întărire și recunoaștere, totodată, a apartenenței ei, căci prea matern-ocrotitoare îi e linia? Să înțeleagă ea prin pașii calculați că realitatea nu este o linie dreaptă, dar nici una strâmbă, ci doar curbată? Că virajele ei capătă rotunjime ideală prin repetiție și perseverență? Și că îi este permis, ca de altfel și nouă, să treacă de pe o orbită pe alta, la fel cum îi este permis să respire sau cum îi este dat să simtă,  mai profund sau mai superficial?

Îmi plac și nu mă mai tulbură insistentele și ritmicele ei întoarceri pe aceiași centimetri de podea din dimineață. I-am învățat simetria revenirilor și pot să îmi continuu somnul sau măcar să păstrez dulceața pretrezirilor lipsite de îngrijorare față de necunoscut. Iar când își încheie câte un ciclu, atunci când plonjează de pe colțul orbitei ei matinale, direct în contact concentrat cu tot trupul meu, mă bucur să înțeleg că întâmplătorul din traseul ei nu este complet aleatoriu.