Filmul 'Înspre Kiti, cu curiozitate și înfrigurare' se urmărește în liniște, cu atenție și calm.
Ei, de liniște nu prea avem parte la sfârșit de săptămână, ba riffuri de chitară, ba eroi de desene animate hlizindu-se și dojenindu-se, ba triluri baritonale de fetiță pe fundal, ba chiote de băieți încălecându-se în bătălii bărbătești pentru supremație, în plus, o bormașină neobișnuită de prin vecini ține isonul conglomeratului sonor.
Iar unde liniște nu e, atenția abia mai pâlpâie timidă, ea viețuiește mai degrabă din oficiu, a rămas doar acea minimă stare de concentrare pentru câte un singur pas, nu mai mult.
Cât despre calm, acesta poate fi subordonat voinței noastre. Realizez că, numai debarasându-ne de prejudecățile în care ne este confortabil să trăim, întâlnim adevăratul confort mental de trai. Aici, în zona asta de echilibru, starea de calm se câștigă necesar, este de fapt acea dispoziție de pace sufletească, în care devii puternic ca un munte.
Dar cum scăpăm de prejudecăți? Cred că cel mai simplu mod ar putea fi să regândim decorul neliniștii noastre într-o perspectivă altruistă. Îmi este frică! Mă enervezi! Simt că nu îmi place! Acestea sunt strigătele zbuciumului meu și ele fac parte din prejudecata cu care ajungem să trăim, eu sunt cel mai important. De fapt, atât timp cât trăim în familii, comunități, această gândire ține în ea un sâmbure de neadevăr, o sămânță de conflict. Cred că avem nevoie neîndoios de momente de egoism, dar fundamental datorăm celor pe care îi iubim și îi respectăm înțelegere și compasiune.
Cum ne-ar fi nouă, regizorii și producătorii filmului de mai sus, dacă am schimba reflectarea imaginii filmului? Adică să ne privim câteodată în oglinda din ochii actorului. Să nu ne mai strigăm frica de a nu îi putea controla mișcările din fiecare clipă, ci să îi lăudăm intenția pasului ei apăsat. Sau să nu mai vedem răutatea din gestul ei, ci să îi descoperim gestului determinarea imediată, ca să o putem înțelege. Să nu mai interzicem la tot pasul, ci să mai relaxam din granițe.
E un mic exercițiu de acomodare pașnică și calmă la lume. O lume imperfectă, așa ca noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu