Joaca este acel comportament pasionant de transpunere conștientă într-o altă lume, construită imaginar după propria-ți dorință și nevoie, este acel exercițiu intrigant, mental și fizic, de eliberare subtilă de tensiuni, strânse într-un continuum halucinant în lupta dintre lumea ta rațională și cea emoțională.
Felix, inspirat de alt Felix, are un prieten foarte bun, cred că îl știi, Spotu-dinozaur se numește, care a depășit de curând bariera luminii, da, da, bariera sunetului este de mult trecută, iar atunci când își propune să călătorească departe, el nu are nevoie de nici o mașină sau lansare pe nici o orbită, căci el aleargă cu picioarele lui subțiri de pterozaur cu viteza luminii. Ba mai mult, este și inventator, căci el a socotit și a căutat prin universuri până a dat de încă o mărime fizică importantă, viteza focului este aceasta. Să alergi cu viteza focului dă un ritm de deplasare între viteza luminii și cea a sunetului, dar, atenție, focul trebuie și el să fie prezent alături de entitatea care se deplasează cu viteza focului, așadar să îl aibă undeva, la fund. Pe foc. Și ghici unde ajunge când dezvoltă o atare viteză? Da, în trecut, în timp și face asta atunci când îi este dor și vrea să își amintească de casa părintească. Dar mirare, SD nu calculează întotdeauna corect distanța de parcurs din cauza neliniștii focului care crește și scade haotic, ceea ce e de imaginat, doar l-am văzut cu toții pe acel Felix cum se bălăngănea neorganizat la un moment dat prin stratosferă, așadar mai trage frâna cu întârziere și se trezește înapoi în mezozoic, de unde, să fim serioși, ar cam trebui de fapt să se și tragă.
Și tot așa, din joc în joc, copilul ajunge, uneori cu foc la fund, să lase joaca din mână pentru chestii așa-zis serioase, mai o temă, mai o lecție, mai un examen, mai un job și începe să uite de nebuniile cu care se îndeletnicea odată. Apoi își reamintește, pământul nu e locul ideal pentru sumedenia de seriozități ce ne înconjoară, își scoate lumea de jucărie din buzunar și se eliberează de prea-seriozitate jucându-se.
Să ne jucăm prin câte un tufiș sau luminiș, ca să ne ținem tonus bucuros și ușor neserios!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu