miercuri, 27 iunie 2012

Tinerețe prin ochii copiilor nostri

Trecem lin dinspre grădiniță către școală. Felix a urcat astăzi, ultima lui zi de gradinitar, treptele grădiniței, cu brațele supraîncărcate, o mână ridicată de la nivelul ei de repaus până în dreptul umărului, așa încât să lase libere în aer cele două buchete de flori pentru educatoarele lui, ambalate excesiv de către florarul de la colțul străzii, în ciuda insistențelor mele pentru simplitate, 'lasa, frumoaso, că așa trebuie', cealaltă mână încleștată pe mașinuța din Lego mic, creată de el de dimineață, și, totodată, pe mânerul 'blue-blegului'(așa îi amintesc eu înainte de plecare, ia-ți blue-blegul, de la blue bag, așadar geanta albastră), iar cu brațul stâng aplicat strâns pe torace susținând o cutie mare de bomboane de ciocolată, de dăruit cu drag doamnei 'bodyguard', prietena sa din fiecare ultime câteva minute ale fiecărei zile de grădiniță, ce se termină astăzi de numărat. Nici nu știu cum de a reușit să apese butonul soneriei, privirile mele se împart necesar în mod egal și către surioara lui,agitată în dimineața de astăzi, ce așteaptă de obicei cuminte și silențioasă în mașină, deseori lipindu-și fața de geam și făcându-i pe eventualii trecători să își lipească, la rândul lor, privirile curioase de fereastra decorată de Kiti cu al ei obraz, atât de caraghios și nepăsător la insistența publicului.

Oricum, e băiat mare Felix, așadar a reușit să își deschidă ușa și, cu un zâmbet din suflet și o strâmbătură delicată din rușine, a oferit cutia cu ciocolată așa cum singur mi-a sugerat că ar vrea să facă, iar pentru asta nu pot decât să îi mulțumesc, deoarece în tumultul nebunesc al plecărilor noastre matinale de fiece zi uit mereu câte ceva, de data asta să închei un capitol din viața fiului meu cu un gest simplu de mulțumire. Dar mi-e dulce uitarea asta, pentru că mi-l arată pe puișorul nostru iubit atent și empatic cu cei din jurul lui, așa cum îmi place să îi văd pe copilași.

E
lină trecerea lui înspre școală pentru că îl așteaptă anul de pregătire pentru școală, ce face parte teoretic din școală, însă practic ce se va desfășura tot în grădiniță. E lină și trecerea noastră înspre școală pentru că, aflat încă un an în incinta grădiniței, vom respira ușor de grija lui, mai ușor oricum decât dacă l-am fi știut într-o școală. Copilul de grădiniță este ultima oglindă a primei noastre tinereți. Iată cum părinții cu mai mulți copii au șansa unei tinereți mai îndelungate! Să ne simțim tineri! Să ținem copiii în grădinițe pentru încă un an! Bucurie!

6 comentarii:

Ceska777 spunea...

De asta ma fac eu educatoare: tinerete fara batranete..........

MihaelaMaria spunea...

Nu-i asa?

Andreea spunea...

Trebuie sa-mi manifest curiozitatea: cum adica la gradinita???

MihaelaMaria spunea...

Trebuie sa iti satisfac curiozitatea, adica in gradinita vor exista doua incaperi in care vor invata copiii inscrisi la pregatitoarw. Asta intrebai?

Andreea spunea...

Da, da! Asta intrebam! Ciudat ... cum va veti inscrie la scoala in cazul asta? Offf! E of-ul meu pregatitoarea asta!

MihaelaMaria spunea...

simplu:), gradinita la care e felix este privata si are si scoala autorizata, acreditata. asadar el e inscris la scoala lor si mai incolo, vom vedea