Mărgele, pietricele si mici dezastre pentru tati. De ziua lui.

Ne place să fim gazde. Dacă și vouă vă place să fiți musafiri, sunteți bineveniți la noi. În plus, e și convenabil. Dacă aveți copii, cu atât mai bine, și noi avem trei, de trei feluri, cu care se pot juca. Și mai mult, dacă sărbătorim vreun eveniment, iată motiv perfect pentru o petrecere.

La mulți ani, tati!, am profitat de preziua aniversării sale, fiind o zi de sâmbătă, ca să sărbătorim. O chemăm pe Theo mai repede la noi?, s-a bucurat Horica de ziua de ieri, și așa s-a procopsit cu o ditamai bucată de zi de distracție cu verișoara lui și numai cu ea, aproape. Aproape, doar fiindcă mi-a solicitat ajutorul, în minutele de reacomodare în compania verișoarei sale, pentru a mi-o pârî plângăcios că i-a luat nu știu ce piatră și nu mai vrea să i-o dea înapoi. L-am liniștit inițial promițându-i că Theo n-o să plece neperchezitionata de la noi de-acasă, apoi, fiindcă smiorcăielile au continuat, m-am spălat pe mâini de grija-i, reproșându-i, în glumă, evident, că ideea de a o invita pe verișoara lui îi aparține exclusiv, așa că să mă lase în pace. Au râs, apoi nu i-am mai văzut la față decât la masa de prânz, apoi la cina aniversară. De auzit, parcă i-am mai auzit când și când, atunci când îi ușuiau pe prichindei din zona lor adolescentină.

Felix și-a rezervat și el cu săptămâni înainte dreptul neîndoios la timp din belșug pentru alt văr, așadar l-a obținut și a profitat la maximum de el, eliberând în aer baloane magnifice de idei de joacă ortodoxă și mai puțin ortodoxă, ca atare, momentele noastre, ale părinților lor, de serenitate și uitare, s-au precipitat ritmic în dezlănțuiri de îngrijorare, pornite din mărturisirile spontane, vinovate și, totuși, încântate ale copiilor gradinitari de mai sus, cum că 'am făcut dezastru' în camera x sau y, sau de intențiile acelorași, surprinse în timp util, de tatuare reciprocă a posterioarelor cu carioca. Sau alte asemenea.

Chiar și Kiti și-a aranjat zâmbet limpede pe față, potrivit cu momentul aniversar, dar și cu mărgelele atârnate de gâtul alb, așa încât ne-a urmărit, din depărtarea canapelei, vorbele și forfotelile, apoi și de la masa mică, a copiilor, și masa mare, a adulților, încercandu-și norocul, la încă și încă o gustare, când la unul, când la altul, având grijă să îi aleagă pe cei mai miloși dintre noi pentru operațiune. Apoi a adormit, în ciuda muzicii cu volum necontrolabil, pe canapea, puțin după ce cei mai mari decât ea ațipiseră temporar în bibliotecă, cu ipadul în brațe.

Abia după miezul nopții am scos forțat grădinitarii din priză, dar, cu toate astea, le-a mai rămas suficientă energie înmagazinată ca să se jelească în tandem de mama focului pentru cruzimea de a îi despărți atât de precoce!!!

La mulți ani, tati!