Nu vreau la școală! Cam așa zice Felix de câte ori ne aude vorbind de viitoarea lui școală. Nici eu nu-l vreau la școală, nici măcar în, deja renumita, clasă zero, de fapt, mai ales nu-l vreau în clasa zero în școală. Refuz chiar să mi-l imaginez pe Felix într-o sală de clasă, undeva, pe la etajul doi al unei școli publice, sală încărcată de bănci cu colțuri amenințătoare, spații de trecere înguste, podium pentru catedră la o treaptă înălțime de podea, înconjurat de copii nesupravegheați alergând bezmetic unii după alții, lovindu-se, îmbrâncindu-se și ...ah, mai departe chiar nu mai merg cu gândul, pentru că simt cum mi se suprimă respirația de învălmășeală și teamă. Pentru că mie nu-mi ajunge asigurarea celor câteva luni de pregătire profesională a învățătorilor promise, așa cum nu le ajunge nici viitorilor studenți într-ale pedagogiei preșcolare o vară ca să-și schimbe năravul de învățător-tiran și prea familiarizat cu practica de pauză la cancelarie, adică pauză de responsabilizare. Cu alte cuvinte, suntem puși în fața unei transformări brutale a unui sistem leneș și îngreunat de cutume adânc înrădăcinate în ființele noastre vulnerabile în fața noului și, în superficialitatea ce ne caracterizează proverbial deja, avem încredere oarbă și comodă în autoritatea nepregătită, căci ce-i mai simplu pe lume decât să ne deresponsabilizam? În plus, se mai aude una bună, și anume faptul că învățătorii pot să opteze pentru a alege sau nu să preia clasa zero, ceea ce poate duce firesc la o distribuire, să-i zicem stranie, a învățătorilor 'ghinionisti', căci astfel este percepută calitatea de viitor educator al clasei zero.
Nu vreau la școală! este laitmotivul nostru acum, aici și nu pot decât să vă doresc să nu aveți ocazia să îl ziceți cu noi!
5 comentarii:
Oh, Doamne.
Cand ma gandesc ca la anul o sa fiu macinata de acleasi dureri.iar Ghe (4 ani si 3 luni) inca nu zice L si R si nu vrea sa numere mai sus de 5.
Tare mi-e fric a:(
Il pup pe Felix.
Oh, din pacate suntem in aceeasi situatie! Cu aceleasi optiuni! :(((
Mihaela, si eu spuneam la fel, dar, dupa ce am ales s-o dau la step-by-step, cand raspund curiozitatilor referitoare la acest sistem ma declar FOARTE multumita. Lumea se uita ciudat la mine cand declar ca daca as avea un al doilea copil l-as da din nou la step-by-step. Nimic din temerile tale nu am gasit acolo, nici macar colturile bancilor, pt ca acolo toate colturile musai sa fie rotunjite. Bine, e adevarat ca e foarte important invatatorul (sau invatatorii, pt ca trebuie sa fie 2 la acest sistem, copiii stateau la scoala pana la ora 16, acolo mancau si-si faceau lectiile), precum e important si ca fiica mea are deja 14 ani si ca ne dorim mereu sa nu creasca prea repede copiii nostri :)
Dana Cristea
@degetica, la anul va fi cu un an mai bine decat acum:) din pacate, nu ti pot garanta ca asta inseamna suficient de mult:(
si felix are inca multe atitudini si comportamente de genul celei lui ghe si anume ca nu vrea sa faca anumite chestii. el stie sa socoteasca, chiar a inceput sa citeasca (chiar azi mi a citit un cuvant de 6 litere, era nume de firma, deci nu si a dat seama de ce ar putea fi), dar cu toate astea nu este la fel de pregatit precum a fost Horica la 6 ani sa mearga in sistemul nostru scolar.
multumesc pt intelegere si pupic:)
@ndreea, exista optiunea scoala privata (daca ea chiar exista) si noi chiar ne gandim la asta, cel putin pt clasa asta zero, spaima parintilor.
@dana, intr adevar, sistemul step by step poate fi o alta optiune, este insa destul de limitata ca numar de clase pe tot orasul si sa ai acces rapid si facil la scoala este un criteriu important in bucuresti. pe de alta parte, referitor la faptul ca nu ne place sa ne creasca repede copiii, e adevarat, insa in cazul nostru, chiar credem ca Felix trebuie sa mai stea intr un cadru relaxat, ca cel de gradinita, macar inca un an pt ca nu este un copil usor subordonabil, ceea ce oricum nu ne dorim sa fie. multumesc:)
Deci chiar sunt de acord cu asta, daca tot m-am apucat sa povestesc experientele mele, eu am regretat ca nu am tinut-o inca un an in gradinita. Cred ca e o alegere buna. Un an la varsta asta conteaza enorm. ( P.S. recunosc si ca am avut o pila pt step-by-step si ca alegerea de a o da la 6 ani si o luna la scoala a avut legatura si cu faptul ca in acel an preluau clasa doua invatatoare total deosebite)
Dana
Trimiteți un comentariu