Cântăm după posibilități

Cunoașteți cântecelul Mâini, picioare, cap și nas, cap și nas? Nu? Dar pe cel care începe astfel: Head, shoulders, knees and toes, knees and toes? Da? Vă sună ceva mai familiar decât celălalt? Ei bine, varianta primă este adaptarea mea în limba română a celei de-a doua. Nu-i bai, Horia și Felix pot să o cânte foarte bine în engleză, chiar dacă, interpretată de Felix, în traducere ar suna așa: cap, umeri, genunchi și pâine prăjită, genunchi și pâine prăjită, aceasta din cauza pronunției sale defectuoase, și anume, toast (pâine prăjită) în loc de toes(degete de la picioare). Oricum, asta nu ne împiedică să cântăm veseli și ignoranți în continuare, până la urmă ignoranța noastră este cât se poate de intenționată, așadar asumată în întregime. Dar să-l lăsăm pe Felix să-și poarte în continuare pe aripile invizibile ale vântului cuvintele armonizate de tonuri copilărești și asocieri neașteptate, ca atare hilare, și să revin la startul de mai sus, cum ar zice Horica la ora de germană, s-o luăm von vorn, acolo unde vă întrebam de știți despre cântecelul Mâini, picioare, cap și nas. Aceasta este varianta pentru Kiti, Kiti, pentru care vorbele englezești sunt tot la fel de accesibile precum îți este ție demonstrarea teoremei lui Fermat, să zicem. Iată-mi, deci, motivată și perfect scuzabilă traducerea, de fapt, încercarea de adaptare a piesei originale, aceasta, deoarece, în ciuda faptului că nu este tocmai muzică de Bach, deslușesc în privirea blândă de căprioară, ațintită asupra emitentului dezinvolt și baritonal al sunetelor melodioase, adică gura mea, un interes prețios, o fascinație molipsitoare și o liniște desăvârșită. Dar Mâini, picioare, cap și nas nu doar o învăluie cu fericire, ci îi descleștează și ei gurița, astfel că alături de principala voce cântătoare, cu modestie, a mea, se mai aude încă un glas, cu alt timbru, mai grav încă decât celălalt, cu alte tonuri, de alte frecvențe, dar cu aceleași 'versuri': mâ-ni, pi-ci-oa-e, ca-p, na-a...