Ochii

Ii cauti privirea. Dai de ea dar fuge repede. Te duci spre ea, o urmaresti pas cu pas. O prinzi cate o clipa, apoi o pierzi din nou. Uneori nu e simplu cum pare la carte. Lectia de atentie. Uita-te la mine! Bravooo, fetita e cuminte. Sau, ba da, e chiar simplu. Pentru ca de fapt raspunde bine la comanda. Dar uneori n-are chef. Uite-asa, ma enervezi, vreau sa ma uit oriunde altundeva decat la tine. Ce, tu daca n-ai chef sa te uiti, te uiti? Nu! Lasa-ma in pace! Ok, te las acum.

O inviti la dans. Trupul ei iti da feedback negativ. Ochii insa nu-i mai fug de pe tine. Zici ca-s absorbiti de ochii tai. E o privire intensa, directa, fix spre tine. Ii intinzi mainile cu palmele deschise. Ii lasi optiune. Sta cateva secunde pe ganduri din patratelul ei sigur. Dar iti intinde manutele doar pentru un scurt moment. Ca si cu privirea cand n-are chef. Te atinge, apoi fuge. Dar ochii ei te fixeaza. Si te uiti in ei si nu-ti vine sa crezi ce vezi! Sunt atat de aproape de tine, de realitatea lumii asteia ca te indoiesti putin de existenta unui diagnostic. Nu e vis, e realitate. Si e o cale. Asa cred. O sa ma las absorbita in ea pe drumul intins de ochisorii ei negri si o sa o mai trag putin spre noi. Putin cate putin. In dimineata asta cu 5 minute de dans.