Intermezzo

Un bunic îmi povestește că l-a întrebat cineva dacă nepoata lui face modelling și cum n-a știut ce să răspundă, Felix îmi spune că s-a jucat în pauza mare cu părul lui Miss, eu caut primăria într-o clădire care nu mai e nimic de două luni de zile, o pisică drăgălașă iese tiptil din pădure și sapă cu lăbuțele anterioare în vârful unui dâmb de nisip, Horica își calculează media generală cu sau fără un patru la franceză, Kiti își trage fotoliul din răchită în fața băii în care Felix face duș, deschide ușa și se așază ca la spectacol, eu îmi termin cina cu o bucată de tort de ciocolată, și cu o bucată de brânză cu jumătate de roșie, și cu un pumn de cireșe, și cu un pahar de kefir, Cătă își rătăcește iarăși cheile de la casă și o învinuiește pe Kiti, eu nu-mi găsesc telefonul și o învinuiesc pe Kiti, Horica e dispus să mă creadă de data asta că n-a băut nimeni din sticla de apă pe care vrea s-o ia la antrenament, bunicul acela e mândru,  pisica e speriată, eu îmi găsesc telefonul deasupra sulului de șervete de bucătărie, unde l-am lăsat, îmi cer scuze de la Kiti, Horica mă crede în zadar că nu s-a atins nimeni de sticla lui, întrucât Kiti îi deșurubează capacul și îl aruncă în gunoi, Felix mă sună plângând din fața școlii, fiindcă a uitat să-și facă tema la engleză, Kiti întrerupe în câteva rânduri încălțatul, ca să-mi pozeze mie, în principiu, toată această discontinuitate este naturală sau cel puțin tihnită ca un intermezzo.