vineri, 16 ianuarie 2015

În expediție

Bodogănea enervat internetul nestatornic, iar eu l-aș fi acompaniat negreșit dacă nu mă reținea o minimă conștiință de mamă, asta până ce, printr-o convenabilă conspirație străină de mine, ne-am trezit brusc, neavizat în bezna firească a nopții. Felix a schițat niște sunete de panică, dar, ajutată de ecranul rămas în strălucire în ciuda întreruperii alimentării cu curent electric, l-am liniștit din cealalata cameră, explicându-i repede și clar că este doar o pană temporară de curent. Am pornit amândoi într-o expediție imaginară, dar și cât se poate de concretă, întrucât trebuia să găsim o sursă de foc și niște lemne, iar jocul nostru avea astfel destulă naturalețe, cât și premise bune pentru transpunere în fantastic, datorită întunericului, de altfel tot mai ușor de pătruns pentru ochiul adaptabil. Am găsit o brichetă în sertarul cu mărunțișuri trebuincioase din bucătărie, am găsit și sfeșnicele pe servanta din sufragerie, urma să pornim în căutarea lumânărilor. În tot acest timp, Felix m-a condus sfătos către locurile potrivite, fără urmă din teama inițială, ba plin de entuziasmul cu care se mișcă personajele din poveștile sale, ba chiar mimând pericole iminente dintr-o junglă imaginară în care ne aflam. După ce-am pornit focul, ca doi temerari, ne-am așezat în jurul lui, ca doi bătrâni, povestindu-ne unul altuia din experiențele asemănătoare proprii,  el, o istorioară dinamică și veselă cu noaptea stârnită de explozia unui meteorit la zece centimetri de suprafața terestră, iar eu, o mai tristă secvență din copilăria mea, de data asta reală, cu ajunse, într-o vreme, obișnuitele seri la lumina lămpii cu petrol. Pana de curent, trăită luminos de noi doi, a durat doar puțin, până la sosirea acasă a restului familiei noastre, când până și internetul n-a mai suportat atâta nestatornicie și s-a lăsat blând la navigat.



Niciun comentariu: