Spre Crăciun cu spirit vesel-16 decembrie

Mă amuz împreună cu Felix, repetăm tabla înmulțirii lui trei și patru, ne amuzăm în fața răspunsurilor îndrăznețe ale băiatului, îi reamintesc că întreaga activitate de memorare a tuturor acestor numere de câte două cifre cere timp, de preferat lin, nu prea abrupt, înmulțirea care-l implică pe nouă este cea mai frumoasă, nu cea mai simplă, ci cea specială, îi dă impresia de confortabil, totodată i se așază firesc în minte și șapte ori trei.
 
Nu pot să mă amuz cu Horica, gândindu-ne la nota mică pe care-o găsește în catalog, pentru că neîncrederea îi izbucnește într-o avalanșă de cuvinte pătimașe la adresa oamenilor care-și încalcă promisiunile, dar încă a profesorilor care făgăduiesc copiilor că nu vor ține seama de nota mică din test, apoi uită și ignoră întreg comportamentul bun din orele adunate, băiatul își culege cu grijă notă lângă notă, fără să clatine curiozitatea sa înnăscută, însă știe că nota iarăși va fi esențială în cele ce vor urma, așadar rămâne responsabil să-și poarte de grija păcătoasă a notelor.
 
Dar bradul frumos împodobit înveselește gândul și atrage pisicile, ce-i miorlăie cu veselie câte un descântec magic, imposibil de tălmăcit, eventual doar răstălmăcit, desigur.