duminică, 14 decembrie 2014

Spre Crăciun cu spirit vesel-14 decembrie

Cred că problema existenței lui Moș Crăciun devine una dureroasă abia acum, în vremurile aspre și insensibile pe care le trăim. Prea târziu să mă mâhnesc din această cauză, aș zice, mai ales că strădania de a aduce darurile în casă pe ascuns a fost cu folos. Aceasta este o mostră de gândire egoistă, justificativă și șovăielnică, desigur. Pe de altă parte, fără să fac trimiteri către articole argumentative pentru irelevanța, ba nocivitatea minciunii Moș Crăciun pentru dezvoltarea copiilor (există destule pe google), observ că magicul este prezent adesea în poveștile create de Felix, în ciuda văditei sale abilități de a recunoaște concretul, pe care intenționat și subtil îl ignoră de dragul fantasticului. Asta poate sta ca  probă că povestea magicului personaj Moș Crăciun își poate păstra autenticitatea chiar și în absența amăgirii copiilor cu toate trucurile complicate pe care le inventăm în acest scop. Din unghiul problemei lui Moș Crăciun, ca umanitate părem să ne trăim un soi de adolescență întârziată, suntem ajunși într-un punct al ființării milenare în care trăim acut nevoia de autenticitate și statornicie întru însănătoșire morală și înrădăcinare. Într-o ordine mai personală de idei, amăgirea copiilor noștri cu povestea lui Moș Crăciun, deși condusă oarecum din inerție, are neîntâmplător un iz de lejeritate, care lasă libertate rațiunii să se insinueze la vreme potrivită, întru înțelegere blândă și necoplesitoare a netrebuincioasei mare păcălire a copilăriei. În aceeași ordine, notez una dintre primele întrebări de lămurire pusă de Felix mai demult, anume, de ce doi oameni și un animal aduc cadouri copiilor, referindu-se, bineînțeles, la Moșii Nicolae și Crăciun și Iepurașul de Paște.

Niciun comentariu: