Știi cât de pătimaș este votul națiunii, când copiii, de la pregătitoare până la liceu, desenează animale pe tablă, scriu nume de politicieni pe pereți, fac ei înșiși campanii pentru alegerile școlare, vorbesc în expresii de pe afișe electorale, inventează povești extraterestre cu răi și buni creați după asemănarea celor pe care îi vom alege, încearcă să își convingă colegii de cum să voteze, parodiază, fac promisiuni, disprețuiesc, apreciază, transmițând, de cele mai multe ori, patosul părinților lor în lume. Îmi place. Văd în expresia generală euforică a copiilor noștri primul semn consistent, autentic de însănătoșire a civismului. Însuflețirea acestui joc copilăresc înseamnă, în ciuda inspirației sale din lumea adultă (în ciuda-pentru că noi învățăm din mers să ne entuziasmam logic (sâc)), o promisiune de implicare în viața comunității, ca urmare a recăpătării sensului esențial al raționării, anume judecata critică. Doamne, ajută!
P.S. Există un personaj cu însușiri negative pe planeta lui Spotu-dinozaur, ce a înfundat pușcăria de dinozauri de câteva ori, el are chiar și un nume din cale afară de cunoscut, care face un număr peste seamă de răutăți puilor de dinozauri extratereștri, chinuindu-i de plăcere, stricându-le locurile de joacă, schimbând în catalogul școlar B-urile în FB-uri, mințind că el este cel mai bun, numai ca a doua zi să facă o altă răutate și de-astea dezgustătoare.
Un comentariu:
azi mi-a zis Luca (baiatul mare): bine ca mai sint 2 zile pina pe 16!!!! de ce ??? intreb eu, raspunde el: ca sa se termine odata cu campania asta, ca m-am saturat de atita Ponta. o sa se termine curind numai ca nu stim cum...si el nu stie micutul ca este vorba si despre el, poate mai mult decit despre noi parintii lui (doina)
Trimiteți un comentariu