Precum urarea cuviincioasă de 'la mulți ani' de anul nou, mimica discretă sau explicită a unui zâmbet subînțeles este semn de bucurie pentru miraculoasa schimbare de decor politic. Ai votat, întreb o mamă, colegă de așteptare a copiilor noștri, cu care obișnuiesc să vorbesc, fiindcă îmi place discreția, bunul simț și părul ei frumos, lung și ondulat. Ea este un om politicos, însă nu mă salută cu zâmbetul acela, de aceea devin bănuitoare. Îmi face semn să nu rostesc vreun nume de politician de față cu băiatul ei, ea se teme de reacțiile colegilor de la școală. Schimb vorba, dar simt că-mi piere cheful de a pălăvrăgi. Continui s-o fac, în ciuda faptului că nu pot lega logic întreaga ei atitudine sănătoasă față de viață de opțiunea politică bănuită. Pălăvrăgesc așadar chinuit, mă ajut însă urmărind indiscret valurile pe care părul ei frumos le face în căderea peste umeri.
Mă amuz cu ușoară amărăciune pentru că nu pot merge la întâlnirea cu noul președinte de la târgul de carte; Kiti coboară din microbuz plângând cu lacrimi ce curg în șiroaie pe obraji. Felix se bucură, lui nu-i surâde încă o oprire înainte de a ajunge acasă. Mă consolez cu imaginea absurd-comică a unei posibile întâlniri dezastroase între domnul Iohannis și Kiti. Acasă deschid televizorul, observându-mi surprinsă subita apetență pentru știri, iscată de două săptămâni încoace. Felix îl urmărește interesat pe regele Mihai și asociază imaginea principesei Ana de numele clinicilor Regina Maria, pare încântat de 'descoperirea' făcută. Kiti epuizează energia negativă prin plânsul sănătos de mai devreme și amuțește într-un zâmbet larg, neîntrerupt.
Mă întorc cu gândul la mama cu păreri politice reținute și-mi amintesc că descoperirea printre susținătorii noului președinte a unui număr destul de mare de oameni temători să-și facă opiniile cunoscute mă întristează. De ce să se teamă de propriile gânduri, de ce această lipsă de curaj, dacă nu explicabil prin jocul profund necinstit, esențial haotic, primordial neempatic și eminamente nedemocratic al pierzătorilor. Nu mă refer aici la oportuniști, acestora le e de-ajuns propria tristețe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu