Înșiruiri

Schimbări necesare de program. Am profil de programator - observ, culeg, analizez, ordonez datele. Optimul nu poate ieși decât ca unul mediu. Felix se învoiește, recunosc că îl mituiesc puțin pentru asta cu o gumă de șters în formă de os, doi lei. Noua ordine mă scoate de dimineață, alături de copiii mari, mai repede din casă. Felix, lăsat în urmă, pornește în plâns, pe care găsesc să-l alin cu o îmbrățișare și promisiunea că îi voi veni la sfârșitul zilei de școală în întâmpinare. Intuiesc că gândul bun acoperă neplăcerea rutinei schimbate, ceea ce-mi doresc și mie, întrucât plec la drum cu o teamă ce-mi incomodează gândirea, teama claustrofobică de șoselele fără ieșire, de spațiile sufocante și sufocate de gaze de eșapament. Ascult repetat aceeasi melodie. Este a treia zi de după începerea școlii, iar eu nu pot descoperi vreun model pe care traficul dimineții în orașul nostru l-ar urma, monotonia desenului acestuia este doar de nuanță, în rest, stranie heterogenitate.
 
Profesor nou la tenis pentru Felix. Ajung la teren către miezul lecției, constat că băiatul este prins, răspunde neobișnuit de bine provocărilor tehnice. Sunt uimită, întrucât comportamentul și atitudinea lui Felix măsoară întotdeauna limpede calitatea comunicării cu ceilalți (iată răspunsul meu cert pentru succesul copilului în învățare), iar în neorânduiala recentă a clubului sportiv am înghițit destule nemulțumiri amândoi. Simt mulțumire și îmi vine spontan în minte, oarecum cu iz revelator, că starea de mulțumire a părintelui este suma algebrică a termenilor unui șir nemonoton, ba aberant pe alocuri, de stări simple și compuse, dependente și independente unele de altele, ce mai, imposibil de calculat în întregime, însă foarte lesne de simțit când o rupi în părți convenabile. Îmi place gândul unui șir cu suflet și îmi amintesc cu drag și ușoară tristețe de fostul meu profesor de matematică din liceu, fie iertat, care a botezat atunci, printr-un joc neîntâmplător de cuvinte, un anume șir de numere după numele meu.