De ce iubesc florile soarelui

Arunc pe mine întâia oară vară rochie grea, dar racoroasă din in, iată că astăzi, când floarea soarelui este  maximum de frumoasă, așa mândră și necoaptă cum o văd, mi-ajunge și mie vara în vene. N-am îndoială, trupu-mi o fi pricepând el sănătos trecerile, însă sufletu-mi va rămâne de-a pururi un romantic, mereu cu un pas în urmă, ca să suspine după ce-i dus și să primească darul schimbării fără regrete. Imaginea trupului asortat noului în care se găsește subit și a rochiei de vară ce-l acoperă abia după un răgaz necesar poate părea paradoxală, însă nu este, visătorii sunt aplecați spre a-și mângâia imperfecțiunile fizice și a pătimi.