A confunda

Confuzia. O nevinovată și neintenționată încurcătură de întâmplări, ființe sau obiecte, concrete sau abstracte, adesea stânjenitoare sau comică, ce apare dintr-o lipsă acută de orientare în spațiul îngrămădit și imprecis al senzațiilor de tot felul. Să te pierzi printre tiparele proprii de deslușire a lumii cere momente de lejeritate în abordarea vieții sau, din contră, o prea epuizantă gravitate, deasemenea cere spontaneitate, imaginație și spirit ludic. Într-un singur caz confuzia își pierde calitatea de neintentionalitate, deși premeditarea acțiunii de a confunda se arată subtil, anume cazul confundării cu omul iubit. De-ar fi ușurința cu care (ne) confundăm lumea prezicerea unei vieți împlinite cu iubire, aș fi dispusă să mă joc mai mult. Pe de altă parte, cine are nevoie de mai multă confuzie?