În așteptarea Crăciunului- 9 decembrie

În așteptarea Crăciunului suntem osteniți, unii pregătesc teze și fac mușchi cu chitarele în brațe, alții exersează în viteză pentru recitaluri și invocă divinitatea să ne aducă ninsoare, încă alții trăiesc într-o nesiguranță chinuitoare, să accepte sau să refuze tihna pe care mixturile de plante relaxante par să le-o ofere, restul își metamorfozează împreună bucuria zilelor trecute, cartea și recitirea emoțională a unor pasaje din ea, și-o metamorfozează într-o esență absolută și fundamentală a conjugării lor spirituale și formale. Sfârșitul de săptămână. Doritul timp al reîmprospătării, al ruperii periodice de rutini secatoare, al ritmurilor lejere și nonconformiste ale voințelor. Pe alocuri, și pentru noi, în ciuda tempourilor cadențate impuse de fetița zglobie și neobosită. Ne bazăm unii pe alții, noroc că suntem destul de mulți în jurul ei, camera de zi este largă, poate nu atât cât să-i încapă confortabil toate avatarurile, dar ne dispunem strategic, este în misiunea unui joc de calculator, ar trece de obstacolele pe care noi le reprezentăm, un monstruleț cu un băț lung, subțire, verde în mână ține o intrare în peștera comorilor, o altă arătare gata să pună pe fugă cu un răget sălbatic orice intrus în mica lui împărăție cu Lego, niște urmăritori vajnici pe căile sinuoase și urcătoare ale unui mic munte improvizat și tot așa până, miraculos, se consumă bateria și trecem pe stand-by, ne tragem răsuflarea.