În așteptarea Crăciunului- 24 decembrie

Când eram copii, venea Moș Crăciun în seara de ajun, venea în mod surprinzător, deși știam deja cum vine, tot ne uimea cum își alege clipa, un moment de neatenție era suficient ca să apară darurile sub bradul împodobit și luminat în sufrageria întunecată, izolată într-o parte retrasă și mai rar locuită a casei. Astăzi, ca ieri, când rolul nostru s-a schimbat, din copiii surprinși de Moș Crăciun, în însuși cel care dăruiește, cum s-a schimbat și casa, și încăperea în care aranjăm bradul, și obiceiurile, pentru că ăsta este mersul firesc al vieții, și când încă măcar unul dintre copii înțelege magia în felul acela fermecător al copilăriei, trebuie să găsim cumva calea să le respectăm și să le onorăm bucuria cinstită a așteptării, să găsim în amintirile noastre de copii frântura de magie întipărită cu siguranță într-un colțisor, pe undeva, să ne ajute în tainica misiune părintească. Deseară. Să colindăm la bradul frumos împreună, să colindăm   în ritmuri proprii, doar armonie să căutăm, fie ea și simbolică, întrucât la cea propriu-zisă cu greu putem aspira în casa cu copii și spirite copilărești.