Motive de veselie

imaginea lui Kiti, cu mina cea mai serioasă din lume, stând dreaptă și imobilă, statuară, pe locul șoferului în mașina lui tati, într-o parcare populată, imagine ruptă parcă dintr-un alt film; sobrietatea;
 
zâmbetul gingaș al doamnei ajunsă la vârsta unei străbunici, trimis mie în semn de mulțumire pentru răbdarea de a o vedea traversată pe partea cealaltă a drumului, într-o fugă domoală, sincopată; franchețea;
 
saltul îndrăzneț al unei șuvițe blonzii din vârful capului lui Felix, congruent cu fiecare săritură a băiatului în ritmul alert al mingilor de tenis, odată cu lungirea așteptată a părului său; ineditul;
 
povestea în progres a adolescenței tumultuoase, o împletitură extravagantă de seriozitate, curiozitate, experiment, lejeritate, spaimă, cunoaștere, bucurie și încă multe altele, zugrăvită în tușe ironice și autoironice, cu o duioasă profunzime și o adorabilă naivitate de Horica; fascinația;
 
ideea lui Felix de cursă pașnică de șoareci, o cutie cu capac cu arc, cutia-șoarece, legată de o altă cutie, mai mare, menită ascunderii sale, cutia-Felix, idee nu lipsită total de sens, de altfel, pentru a spori numărul de animale de companie ale copiilor; fantezia;
 
culcușul inventat de Kiti pentru timpul nopții, direct pe parchet, pe o parte, cu capul în colțul camerei și  corpul dispus pe diagonala acesteia; misterul.