Redundantele plesnitori

Avem fiecare în cameră câte o plesnitoare de...insecte, numai că insecte de plesnit nu am văzut mai deloc. Acest loc este, surprinzător și nemaiîntâlnit, locul preferat de adunare pentru un grup numeros de mămăruțe, niște delicate, rotunjoare, agitate și obrăznicuțe mămăruțe. Cum nici măcar un singur țânțar nu mi-a bâzâit până acum la ureche, iar comportamentul acestor mămăruțe și numai al acestora este ușor îndrăzneț, totodată ținând cont de stăruința cu care eroii poveștilor lui Felix se întâmplă să se deghizeze, aș putea crede că mămăruțele mele nu sunt decât niște țânțari deghizați în buburuze, pentru a se proteja de noi, dar mai ales de plesnitorile noastre. Numai că nu am cum să cred așa ceva, nu pentru că nu cred în povești, ci pentru că m-am împrietenit cu una dintre aceste mămăruțe, iar când mă împrietenesc cu cineva, eu am încredere. Ei bine, mămăruței mele îi place foarte mult să stea în palma mea, să se plimbe și să facă mici răsuciri cu aripioarele evazate. Nici pomeneală de vreo bâzâială, nici vorbă de vreo mască, este doar una dintre delicatele, rotunjoarele, agitatele și obraznicuțele mămăruțe, care animă în zbor camerele acestei case cu câte o plesnitoare de insecte nou-nouță, nefolosită în fiecare încăpere.