Abrupt

Suntem un fel de intruși pe plaja asta, intruși printre localnicii prietenoși și deschiși. Pe plaja încă nepieptănată înainte de opt, atunci când ne străduim noi să ajungem, ne găsim stăpâni măcar pentru o oră, dacă nu pentru mai mult timp. Intrușii dominatori. Băieților nu le pot nicicum stopa avântul către apa mării, iar pe Kiti cu greu o desprindem de țărmul nisipos, fin, înmuiat stimulator de apa sărată. Astăzi explodează după două ore pe malul fierbinte, din cauza unei genți agățate de ciotul unui copac bătrân de lângă noi. Nu am întâlnit niciun grec fără bunăvoință față de bizareriile fetei, femeia ne zâmbește cald. Cătă își propune să taie la noapte copacul, însă eu îl conving să nu o facă, în definitiv observ că toate renunțările la care o obligăm pe Kiti nu fac decât să îi creeze alte ciudățenii-obsesii noi, așadar soluțiile noastre devin cvasiinutile. Durerea ei se amplifică și se diversifică, din ea erupe cu un aspect profund fizic, ceva o sfâșâie pe interior, nu rămâi indiferent în fața unei asemenea expresii, apoi se propagă felurit către noi. Plâng puțin, mi-e milă. Mai încolo mă port cu mănuși cu ea. Îmi amintesc de învățătoarele care se temeau de copila noastră și mă confund cu ele. Mă tem, da, însă port mănuși doar pentru că o iubesc. Ea râde. Apoi, în pădurea de stejari bătrâni, în miezul căreia se află biserica Sf. Parascheva, recapătă seninătate deplină. Drumul înapoi către casa de împrumut se parcurge râzând în hohote. Minunile sunt întâmplările care te reprogramează fără veste pentru bucurie.