sâmbătă, 22 iunie 2013

Anxioliticele din grădinița de legume

Nu suntem niciunul născuți pentru a grădinări, de noi doi vorbesc, însă o facem cu plăcere când și când. Secretul unei grădini fericite stă în ritmicitatea cu care ne avântăm zeloși în ea, iar asta, ritmicitatea, se poate regla. Din aproape în aproape vine și bucuria. Ea îmbracă acum un parfum îmbietor de roșie crudă, verde, accentuat de ruperea lăstarilor ei neroditori, iată că rostul plantelor, oricare ar fi el, se oglindește potrivit și în aroma lor, ceea ce astăzi îmi este convenabil, fiindcă doar senzorii olfactivi îmi țin pasiunea si mă țin în grădinița de legume. De fapt, nu doar ei mă aduc în grădiniță, însă desfătarea din micul meu univers aromatic, așa simplu și curat cum este el, înlocuiește miraculos un hău de neliniște sufletească, ceea ce este într-adevăr fantastic. Să elimini o temere cu un parfum. Anxioliticele din grădinița de legume. De lângă care nu plec niciodată fără să mă îmbib cu eterurile câte unei frunze de leuștean. Este inca unul dintre motivele pentru care revin mereu.


Niciun comentariu: