Ploaie de vară

Trandafirul galben s-a rătăcit printre file, iar mie îmi rătăcește mintea printre amintirile unor veri frumoase, ploii îi datorez alunecarea asta în trecut, dar nu doar ploii, această matcă hrănitoare a visării, ci și lui Horica, cel care, tot ca mine, și-a găsit deodată nevoia sufletească de a își revedea prima lui școală, ce-i drept, stimulat și de mica aventură ștrengărească a frățiorului său, o goană vinovată în gașcă băiețească prin grădiniță, de jos până sus, în pod, povestită cu emoție în chicoteli timide, pe care nu poți să nu le îndrăgești, atât sunt de inocente și melodioase. Oare mă mai recunoaște miss Thea, dar celelalte miss, se întreabă băiatul mare duios, înțeleg acum că el a crescut, că are o pojghiță fină de maturitate pe umeri, dată de faptul că amintirile îl emoționează, iată de ce plângem mai mult când îmbătrânim, timpul nu este doar necruțător, timpul este totodată darnic cu sufletul, atunci când nu mușcă crud din minte.

Doar o zi în toată vara vă va ține ploaia în casă, ne-a spus un prieten, localnic, când ne-a prins prima vară în locul în care ne-am mutat odată 'acasa'. M-am întrebat atunci neîncrezătoare oare ce vrea să spună, pentru că vegetația abundentă, verdele incredibil de curat și dominant al locului îl contraziceau pe prietenul nostru, dar el știa ce spune, îi știa orașului natal mersul, frumusețea, bunătatea, fiindcă îl iubea ca pe un copil, cu grijă, mândrie, respect și încredere. Și, uimiți, am constatat că lucrurile chiar așa stăteau, ploaia nu a venit doar într-o singură zi în toată vara, așa cum înțelesesem eu din declarația lui simplă de iubire pentru orașul în care s-a născut și trăiește, mai mult, am simțit ploaia caldă a verii pe picioarele noastre dezgolite aproape zilnic, însă cu măsura sănătoasă a armoniei universale, adică cu bucurie pentru toți, oameni, animale, plante, soare generos diminețile și până spre seară, calmat apoi de câte o ploaie zdravănă, vitală și tot așa. Așadar prospețimea aerului avea un sens foarte simplu, ancestral ,acolo, atunci, iar bioritmul organismului orașului parcă educa și avertiza, respectul pentru spațiul tău va fi răsplătit cu încredere și bucuria vieții.

Ei, acolo, într-o depresiune împădurită a Alpilor, într-un spațiu fermecător, îngrijit, sincer și estetic prin simplitatea și curățenia naturală și construită, acolo ne plimbăm împreună cu Horica prin amintiri astăzi. Și ne emoționăm cu discreție, el, fiindcă e băiat mare, eu, fiindcă sunt cumpătată uneori chiar și în emoționare.