joi, 16 mai 2013

Frunze de mentă aromate cu o istorioară

Singure acasă, ne tratăm cu soare, salată de fructe, frunze proaspete de mentă, prăjituri fine și mângâieri.  Menta verde este foarte gustoasă. Copilul mic simte că pierde o tratație specială, de aceea mă apelează să mă întrebe câte săptămâni de școală mai sunt până la vacanța mare. Este mult mai mic la telefon, vocea dragă emite sunetele și cuvintele rar, cu grijă, știe instinctiv să compenseze astfel inutilitatea văzului în conversațiile telefonice. Număr în gând vreo șapte săptămâni, însă îl mint că-s șase, pentru că șapte i-am mai zis de curând și l-aș dezamăgi. Mai am șanse să trec cinstit la cinci rămase, dacă uită să mă întrebe câte săptămâni mai sunt toată săptămâna viitoare. Menta piperata este încă neatinsă, crude, preferăm frunzele de mentă verde.

Toți trandafirii cățărători de pe terasă au trecut cu bine prin iarnă, este prima oară când îi văd renăscând sănătoși, bine înrădăcinați în ghivecele lor largi. Cred că poți să înveți tot felul de tehnici de creștere a plantelor, la fel cum poți să tot citești idei de creștere a copilului, însă pus să îngrijești un copil, o plantă, mai importante decât știința sunt iubirea și încrederea, binenteles asta când există bun simț. Dacă iubești și ai încredere, greșelile îți sunt permise și iertate. Nu sunt prea indulgentă.


O mica istorioara: Tanara femeie a dat ocol cu privirea incaperii largi, prima incapere cu adevarat larga pe care a vazut-o vreodata, pentru a se asigura ca ordinea cu care tine sa isi primeasca musafirul special este desavarsita. Nici macar astazi, dupa multi ani, nu poate uita ziua aceea insorita de primavara, in care a pasit in camera impreuna cu agentul imobiliar si cu proprietara casei, o femeie intre doua varste, a carei educatie inalta se oglindea nu atat in aspectul exterior, cat in exprimarea ingrijita, o femeie cu o alura impunatoare data de inaltimea mare, o femeie atat de inalta incat o facea sa se simta miniona, ea, care intotdeauna s-a vazut o persoana mai degraba corpolenta si inalta, decat subtire si mica de statura, ea, care de copila s-a jenat intotdeauna de masivitatea ei, din cauza careia in copilarie a purtat steagul tarii sale in brate la toate festivitatile scolare. Atunci proprietara a privit-o adanc, iscoditor, incercand parca sa ii anticipeze dintr-o singura privire intregul repertoriu gospodaresc, incercand sa nu-si dea crezare intuitiei, care o facea sa ii zambeasca tinerei femei aparuta in casa ei deodata, pentru a nu comite vreo eroare esentiala inchiriindu-i familiei femeii casa ei eleganta. Musafirul tinerei este special pentru ca vine de departe ca sa ii dea idei valoroase care sa o ajute sa isi determine copilul incapatanat sa comunice cu ea si cu ceilalti membri ai familiei. Copilul ei este mititel, dar nu atat de mititel incat sa nu poata fi inteles defel, asa cum ei i se intampla de un timp.

Buna ziua, doamna profesoara, va multumesc ca v-ati oprit pe la noi, iata copilul. Tanara ar fi vrut in acel moment sa isi poata opri pentru o clipa mai lunga copilul din mersul lui nesfarsit, nestiind ca nu trebuie sa dovedeasca nimic nimanui prin comportamentul copilului ei, nestiind ca se poate trai onorabil si in afara regulilor sociale insusite de-a lungul timpului. Dar rusinea pe care tanara pe nedrept o simtea s-a dizolvat repede, deoarece educatoarea sosita, abila observatoare a psihicului uman, i-a ignorat tinerei mame fastacelile si a pornit pe urmele copilului, creand un tablou mai degraba hilar, decat solemn, poate cum s-ar fi asteptat cineva. Copilul, pana de curand rupt de realitatea din jurul sau, observandu-se urmarit, a reactionat oprindu-se din mers. Urmaritoarea, hotarata sa devina ea imitatoarea, nicidecum cea care pretinde sa fie urmarita, a incremenit, ceea ce a scos la iveala o noua reactie din partea copilului. Tanara mama, emotionata deja de primirea intr-un atat de scurt timp a doua raspunsuri evidente de la copilul ei, s-a prelins pe canapeaua langa care se afla, vinovata, dar totodata fericita pentru descoperirea dezvaluita de educatoare si anume ca actiunile copilului ei se leaga logic de actiunile altei persoane.

Educatoarea si-a continuat in incaperea larga alergatura inca jumatate de ora, apoi s-a asezat in sfarsit pe un taburet si a luat mainile tinerei in mainile ei, privind-o direct in ochi si spunandu-i 'ai incredere in copilul tau'. Tanara mama a invatat ca iubirea pentru copilul ei este deplina numai cand se completeaza cu incredere si a inceput sa creada in copiii ei.









2 comentarii:

Alexandra spunea...

Si eu inca incerc sa ma obisnuiesc cu increderea, sa diminuez controlul...

MihaelaMaria spunea...

zic ca atata vreme cat ne straduim, e bine