Decor domestic

Nu o las să doarmă niciodată la prânz pe Kiti, pentru că are probleme cu adormitul seara, la culcare, însă ieri dupăamiază s-a lipit de mine pe canapea, am pus o mână fermă pe picioarele ei și cu cealaltă am pornit în grabă să îi scriu lui Horica niște exerciții la matematică. Cu mâna pe Kiti, căutam problemele cele mai potrivite pentru antrenamentele băiatului mare, când am auzit respirația aceea profundă de somn din stânga mea, Kiti adormise. Cu riscul asumat de a avea spectacol spre seară, la culcare, am reușit să lucrez în liniștea perfectă cu Horica. Mi-am educat în timp o atenție distributivă foarte bună și mi-o țin în formă zilnic, uite, acum când scriu, observ cu coada ochiului fiecare mișcare a lui Kiti, sunt concentrată să știu unde se ascund cărțile din bibliotecă, rând pe rând, sub canapea, sub masă, după ușă. Este o dimineață limpede pentru amândouă, deși o văd încărcată de energie multă, după un somn prelungit în dimineață. În pauza de la centru ne petrecem toată ziua împreună, dar împreună, absolut în orice moment, altfel nu se poate.

N-o trezesc încă pe Kiti, este una dintre foarte rarele dimineți în care nu o găsesc în patul meu, lipită strâns de mine. Doarme învăluită cald de o lumină roșu-portocalie frumoasă, la poalele unui munte zdravăn de haine, jocuri, cărți, construcție meșterită cu sârg azinoapte. Nici vreo grabă nu avem, nici azi nu se duce la școală, dar trebuie să trezesc totuși băieții, telefonul a sunat încă de câteva minute bune. Ei dorm îmbrățișați, mai că nu-mi vine să le stric somnul, apoi reușesc totuși să o fac.

Prin fereastra bucătăriei, la câțiva metri de casă, ne întâmpină un fazan cocoțat pe gard, nu stă mult după ce îl observăm, își ia zborul într-o larmă impresionantă, de fiecare dată mă surprinde bătaia lui puternică din aripi și ridicarea greoaie în aer, ce-i drept, este o pasăre mare, mă întreb oare țipătul păsăresc ascuțit, pe care îl auzim din când în când, nu o fi al lui, al fazanului?


Rămân singură cu Kiti acasă, ne-am făcut deja un obicei să ne pregătim dimineața o salată de fructe, în vreme ce cafeaua mea se adună fir cu fir pe fundul cănii de sticlă înainte de a o apăsa lent, savurându-i aroma, sunt entuziasmată de descoperirea fructelor congelate de toate felurile, pe care le amestec cu cele proaspete, reci și ele, dar Kiti nu știe despre această desfătare a simțurilor, de aceea mă zorește s-o dăm gata, ceea ce și facem înainte de toate, totuși nu înaintea mângâierii matinale plăcute a soarelui de pe terasa umedă.

Prind abil un păianjen uriaș și agil, creșterea lor se asortează cu cea a trandafirilor mei.