Culorile perucilor sunt înșelătoare

Vineri, înainte de vacanța de primăvară, este zi cu coafuri trăznite la grădiniță. Copiii cu părul scurt sunt nevoiți să apeleze la peruci. Păpușa suspendată de colțul gardului de fier al grădiniței din fotografie nu este mascota zilei, ci este chiar Felix, cu perucă pe cap. Nu i-a convenit culoarea părului artificial al perucii împrumutate în grabă aseară, atunci când l-a văzut pe tati cu ea pe cap, dar l-am liniștit spunându-i că este o perucă fermecată, ce împrumută din culoarea celui care o poartă, odată pusă pe cap. Atunci de ce e roz pe capul lui tati și al tău? Păi noi suntem grăsuți ca doi purceluși, i-am zis, de-aia e roz, însă tot n-a vrut să o accepte, pentru că, a spus, înseamnă că și pe capul meu o să fie roz, fiindcă dacă sunt copilul vostru, atunci și eu sunt un purceluș roz. Nu, nu, tu nu ești grăsuț, ca noi, tu ești slăbuț ca un ied, așa că pe capul tău va avea tente azurii, ce frumos! Mă rog, a strâmbat din nas, apoi i-am propus să sacrificăm un mare câine alb de pluș, decapitandu-l, dar nici asta nu i-a sunat bine, ba era să provoc un dezastru, ce-i drept, cam straniu din partea mea să îi propun așa ceva, având în vedere că el iubește câinii, fie ei și de pluș, sau mai ales pe cei din pluș, pentru că îi sunt mereu aproape, la un picior depărtare de ei, fiindcă îi stau înghesuiți la picioarele patului în fiecare noapte. În cele din urmă a plecat cu peruca în ghiozdan, urmând să decidă singur la grădiniță dacă o va purta sau nu, dar, odată ajuns în fața școlii, acolo unde copii cu coafuri care mai de care mai neobișnuite intrau în clădire, l-am văzut că s-a întors la mașină, a bătut în geam și mi-a cerut să îi 'montez' peruca pe cap, deoarece ar vrea să intre în școală cu ea pe cap. Ce azuriu frumos arată pe caputul tău, i-am zis zâmbindu-i, apoi a plecat. L-am fotografiat și, împreună cu Horica și Kiti, ne-am pisicit în urma-i, ce scump, ce scump, ce scump!