Când mimul vorbește, spectatorii amuțesc

Kiti nu vorbește, Kiti 'iăie'. Kiti însă râde și își folosește mimica foarte sugestiv. Kiti vorbește numai la comandă, însă acasă, după opt ore de terapie, refuzăm să îi mai fim comandanți. Dar astăzi de dimineață, pe când îl așteptam pe Felix amândouă, Kiti și cu mine, să își termine micul dejun, m-am năpustit ca o fiară asupra ei și am îmbrățișat-o, obrajii ei rotunzi și ochii adânci mă ademenesc să o fac, și în îmbrățișare, i-am simțit buzițele moi mișcându-se a vorbă. Atunci nu mi-am putut stăvili nevoia intrinsecă de a 'educa', suntem adesea, cu toții știm, sclavii propriilor noastre obiceiuri, și i-am 'comandat' niște răspunsuri la o serie neîntreruptă de întrebări, aruncate în plin cu bazooka, nu pentru că fetița asaltată nu se recunoștea învinsă, ci dimpotrivă, pentru că își primea stoic fiecare 'lovitura', iar eu simt o plăcere pătimașă când o văd chinuindu-se vorbind. Kiti mi-a răspuns așadar la fiecare întrebare, cu răspunsuri scurte sau mai lungi, de zece cuvinte chiar (numărând), mi-a răspuns în atmosfera caldă a bucătăriei dimineața, pe limba ei, care, surprinzător, a început să semene mult cu limba noastră, ceea ce l-a determinat pe Felix să ridice ochii din farfurie, amuțit de admirație. Băiatul a făcut un ultim efort să-și treacă bolul alimentar prin faringe și esofag, înainte de a exclama, cu totul luminos, din trup și suflet, 'mami, ea e surioara mea, vezi de ce o iubesc?' Eu i-am privit recunoscătoare pe cei doi copii, am aruncat un gând similar fugar către cel de-al treilea, aflat în excursie cu școala, apoi am scos din sertarul cu surprize un biscuite din ovăz pentru Kiti, care l-a luat și mi-a mulțumit, modificându-și simpatetic fizionomia, fiindcă, știți, Kiti nu vorbește, doar 'iăie', însă este un mim desăvârșit.