vineri, 22 martie 2013

Lanț

După desenul pe care l-am făcut ieri, astăzi dis-de-dimineață a apărut vesel și Horica în raiul somnului de dimineață al copiilor, ceea ce nu prea mai face de multicel. Pesemne că s-a simțit exclus pe nedrept din schema mea și a vrut să mă mustre. L-am strâns de brațul drept și i-am admirat robustețea mușchilor pe care îi antrenează sistematic la tenis. I-a plăcut, iar de bucuros ce era a îmbrățișat-o pe Kiti, care a pufnit în râs, sărind mai puternic decât te-ai aștepta de la o domnișoară delicată să o facă. Șipca cea mai distală a patului a cedat zgomotos, ceea ce i-a adus fetiței a treizecea amendă de la Felix cel necruțător. Kiti a primit voioasă amenda, în plus mi s-a amintit să îi restricționez accesul la biscuiți două zile întregi. Eu am emis de voioșie un sunet ciudat, iar tati mi-a spus că sunt o maimuță. Felix, acum cu nasul în telefonul meu deșteptător, l-a taxat imediat pe tati numindu-l urangutan, fără măcar să ridice ochii dinspre jocul din telefon. Noi ăștialalți am izbucnit în râs, Felix apărătorul mamei sale este tare amuzant în promptitudinea cu care mă ocrotește. Horica a insistat să-și îmbrățișeze frățiorul, dar cel mic l-a refuzat politicos în prima fază. Eu, nerecunoscătoare pentru protecția pe care mi-o oferă Felix, i-am sugerat lui Horica să sară repede cu îmbrățișarea, pentru că am de gând să îl imobilizez pe băiețel pentru câteva secunde. Ceea ce am și făcut, apoi mi-am cerut iertare de la Felix, chemându-l mai aproape de mine. A venit, iar odată cu el, și-a apropiat obrazul pufos de mine și Kiti, care a crezut că ei mă adresez.  Telefonul deșteptător a pornit să sune a nu știu căta oară, iar noi, cu toții, ne-am ridicat din pat. Eu m-am uitat sugestiv în ochii lui Kiti și i-am arătat cu indexul mâinii stângi podeaua de sub pat. Ea m-a înțeles imediat și s-a trântit pe parchet lungindu-se și întinzând brațul drept adânc sub pat, de unde mi-a scos papucii de casă, pe care mi i-a aranjat în dreptul picioarelor. I-am mulțumit și i-am încălțat, fără să mai fie nevoie de alte explicații, în definitiv schimbul este cinstit, ei îi place să îi împingă acolo, așadar tot ea trebuie să îi scoată. Apoi ne-am încolonat și am pornit mustăcind pe scări în jos. Bună dimineața!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Buna, sunt Violeta am conversat mult timp in urma dar eu am inchis blogul (nu era un blog reusit) din lipsa timpului sau...nu stiu nici eu de ce dar am continuat sa-l urmaresc pe al tau nu ti-am mai scris dar acum vroiam sa te salut si sa te felicit pt lucrurile frumoase pe care le scrii si propunerile jazz.O zi buna! Violeta

MihaelaMaria spunea...

multumesc, Violeta, bine ai revenit! adevarul este ca toate comentariile pe care le primesc ma bucura :) Asadar si altora le place jazzul! :)

Anonim spunea...

da,il descopar acum nu prea am avut confidente cu acest gen de muzica.imi plac mult de tot postarile tale...scrii cu o usurinta...sau cel putin asa pare....pe curand!

MihaelaMaria spunea...

imi place sa scriu si impreuna cu dorinta de a tine un jurnal de copilarie am doua motive mari de bucurie. multumesc