Observ că luna martie este luna în care simțul meu olfactiv își arată nestatornicia, el nu se mai lasă impresionat de aromele iernii ce se stinge lent sau mai iute, așa ca în acest an, el mă conduce sigur în raiul esențelor parfumate, ca să aleagă. Parfumul, acest amestec sofisticat și prefăcut al esențelor naturale, care însuflețește și inspiră simțurile întru obținerea stării de bine. Stare de bine ce vine și împinsă de la spate, chiar dacă ea este dată de urmărirea împreună cu soțul tău a unui film la cinematograf, film ale cărui intensitate și autenticitate dor, dar te lasă să te emoționezi în voie în fața complexității umane magistral și năucitor exprimată de artiști. Precum artistică visez să-mi fie și pornirea de a improspăta grădina, în care am poposit odată cu zilele calde de martie și unde m-am lăsat surprinsă de înmugurirea precoce a trandafirilor și a sălcioarei, iată cum plantele își știu întotdeauna rostul pe Pământ, acela de a rezona esențial doar cu mama-natură, căci cine le crește mai înțelept decât ea, doar nu eu? Eu, acest exemplar îngâmfat al speciei umane, îngâmfat prin definiție, căci cum se uită o mamă la copiii ei dacă nu și cu îngâmfare, îngâmfare pentru frumusețea sufletului de copil cu care te înconjoară, o vorbă sinceră, un surâs complice, un gest copiat după al tău și gata, ai căzut în admirație pură. Tot admirația este sentimentul care îți scoate telefonul din buzunar ca să îl fotografiezi, atunci când îl întâlnești în parcul pe care îl traversezi în graba dimineții, el îți prinde intenția în ceea ce-l privește și te fixează circumspect, chiar mustrător, sau poate pur și simplu aceasta îi este înfățișarea obișnuită, adorabilă prin contrastul apariției lui înfricoșătoare și caracterul blând, prietenos față de om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu