vineri, 15 februarie 2013

Nimic nu e mai sigur decât ce mă atinge

Pot să mă aștept să vină primăvara, fiindcă în poveștile născocite recent de către Felix întâlnesc personaje preferate noi, și anume, trupe nesfârșite de câini Chihuahua și tot Felix cântă la pian după partituri 'de adulti', fiindcă fetița Kiti își atinge mai des frații pe cap și stă cocoțată ca o matroană în ambele picioare pe fotoliul din camera de zi, fiindcă Horica vrea blugi colorați între regular și slim și scrie numai cu stiloul Parker, fiindcă îmi port părul legat către ceafă într-o codiță și curăț cartofi mai des decât o făceam, fiindcă tati crede în grafice, dar și în Iepuraș și strânge protector cioburile farfuriilor sparte de copii în tălpile sale și, nu în ultimul rând, fiindcă Horica mi-a arătat ieri cu un entuziasm superb un stol de lebede pe cer, la doi pași de casa noastră.  



Niciun comentariu: