Floricele

Acasă. Tanti Steluța îmi povestește cu vocea ei subțirică, de fetiță, câte ceva despre flori, ea iubește și cunoaște florile de când a lucrat într-o florărie, imediat după Revoluție. Poveștile despre flori, acum, în casa noastră desfătată de lumina atât de dorită a soarelui, îmi plac mult, ele mă fac să visez la zilele calde de primăvară, în ciuda ochilor mei încă plânși de viroză. Copiii sunt la școală, Horica îmi îndulcește dimineața cu mesajul în care mă anunță despre zecele de la latină, plecase ușor îngrijorat de dimineață, doamna îl amenințase cu un opt pentru un referat superficial despre armata română, pe care l-a adâncit cu amănunte ieri, dar și cu un desen reprezentând un soldat roman, desen foarte frumos realizat în creion, ce, cred eu, a impresionat-o pe doamna profesoară. Kiti mi-a dormit în brațe întreaga noapte, așa încât și-a petrecut toată dimineața mult mai calmă și mai veselă decât se obișnuise nefericit de câteva zile, iar Felix, în afară de o mică smiorcăială pentru că nu îl duc eu, ci tatăl lui la școală, nu m-a pierdut din privire toată dimineața, mi-a povestit alte aventuri fantastice cu un cangur, un urs și o vulpe din Australia. Nu sunt tocmai în cea mai perfectă formă, dar nu pot să ignor tonusul mental ridicat dat de cerul ăsta curățit în sfârșit de nori după atâta amar de vreme. Băieții mei așteaptă mărtișoare pentru fetele lor care așteaptă mărtișoare, așa că ce mai aștept? Să vină martie!