Mie îmi place să schiez în viteză, mi-a spus astăzi Felix, sunt fericită pentru prima parte, 'îmi place să schiez', azi, a patra zi de școală de schi, după trei zile critice, în care nu că nu i-ar fi plăcut să schieze, însă 'mie îmi place să schiez numai cu mami' a fost ecoul verbal al plânsului său sfâșietor, în care l-am lăsat de fiecare dată cu greu și cu promisiuni de recompensare cu tot felul de roboți din Lego, așa cum știu că nu se face, dar cum să fi trecut altfel de astfel de momente dramatice de-a dreptul. Îi place și să schieze, îi place și compania copiilor, îi place să vorbească și să râdă împreună cu ei și se descurcă perfect în grupuri, cu toate astea cât de dificil îi este să se despartă de mine, de noi, câtă sensibilitate ține el în suflețelul său mic și delicat. Cât despre partea cu schiatul în viteză deocamdată nici o problemă, vitezele sunt oricum relative. Ceea ce nu pot să spun despre grijile și iubirile absolute de părinți.
Un comentariu:
Ma bucur pentru voi! Aveti grija cu viteza totusi!
(PS. Eu tocmai predau unui licean miscarea rectilinie si uniforma :-)
Trimiteți un comentariu