Stau în bucătărie și dau din mâini și din picioare. Astăzi nu îmi folosesc creativitatea în prepararea mesei de deseară, mă las încrezătoare pe mâna revistei mele tehnice preferate, suplimentul pentru mese festive. Asta îmi permite să mă gândesc la tot felul de lucruri. Prefer să nu îmi amintesc de visul somnului de dimineață, în el mă găseam la ora patru dupăamiază fără nimic din ceea ce aveam de făcut început măcar și nu mă gândesc nici la bagajele pe care le voi începe de mâine. Însă mă găsesc întrebându-mă în gând de ce la sfârșitul anului unii avem nevoie de priviri retrospective și rezoluții, iar alții, nu. Mie una nu îmi trebuie, însă îmi plac mesele festive. Aș putea să caut printre amintiri momente, clipe, întâmplări din anul ce tocmai stă să dispară, însă nu am nici o pornire să o fac. Tot la fel, aș putea să iau hotărâri pentru noul an cu paharul de șampanie în mână, dar nici asta nu îmi dă vreun fior aparte, așa, să se asorteze cu masa pe care o voi împodobi-o cu drag pentru noi cinci. De aceea prefer să dau în continuare din mâini și din picioare prin bucătăria mea și să simt cum mă învăluie și mă impregnează arome apetisante și sofisticate de sosuri franțuzești și condimente mediteraneene. Copiii sunt atrași de firicelele parfumate ce ies prin gaura cheii ușii de bucătărie, de aceea din timp în timp sunt nevoită să îi gonesc cu regrete din laboratorul meu. Sunt o adevărată zână în ochii lor, dar eu știu că sunt doar una deghizată, cărticica mea cu rețete festive stă deschisă la pagina douazecisiopt și este ancoră în realitate. De ce îi spunem anului ce va dispărea 'la revedere'? Eu i-aș spune 'la revedere în amintiri', căci așa cum nu există perfecțiunea formei pe Pământ, tot la fel știm cu siguranță că trecutul rămâne mereu în spatele nostru și nu există viitor pe lumea astaa care să se intersecteze cu vreun trecut. Nici măcar într-un minuscul punct. Pe de altă parte există teoretic o mică șansă de revedere a anului pe care îl lași în urmă, ia, de exemplu, cazul prietenei tale din Australia care ți-a urat deja 'la mulți ani' din noul an, așadar ce-ar fi să urce repede într-un avion și să aterizeze înapoi în timp, într-un loc rămas încă în vechiul an? Hmmm, la ce bun? De aceea prefer ca, din bucătăria mea inundată de eteri din cidru, să vă urez mai bine pentru anul nou ce este după colț multe zile senine și frumos-surprinzătoare, cu bucurii și descoperiri, cu sănătate și prietenie, cu încredere și multă iubire! În plus, La Mulți Ani și să nu uităm de frumusețe!
luni, 31 decembrie 2012
Timp
Stau în bucătărie și dau din mâini și din picioare. Astăzi nu îmi folosesc creativitatea în prepararea mesei de deseară, mă las încrezătoare pe mâna revistei mele tehnice preferate, suplimentul pentru mese festive. Asta îmi permite să mă gândesc la tot felul de lucruri. Prefer să nu îmi amintesc de visul somnului de dimineață, în el mă găseam la ora patru dupăamiază fără nimic din ceea ce aveam de făcut început măcar și nu mă gândesc nici la bagajele pe care le voi începe de mâine. Însă mă găsesc întrebându-mă în gând de ce la sfârșitul anului unii avem nevoie de priviri retrospective și rezoluții, iar alții, nu. Mie una nu îmi trebuie, însă îmi plac mesele festive. Aș putea să caut printre amintiri momente, clipe, întâmplări din anul ce tocmai stă să dispară, însă nu am nici o pornire să o fac. Tot la fel, aș putea să iau hotărâri pentru noul an cu paharul de șampanie în mână, dar nici asta nu îmi dă vreun fior aparte, așa, să se asorteze cu masa pe care o voi împodobi-o cu drag pentru noi cinci. De aceea prefer să dau în continuare din mâini și din picioare prin bucătăria mea și să simt cum mă învăluie și mă impregnează arome apetisante și sofisticate de sosuri franțuzești și condimente mediteraneene. Copiii sunt atrași de firicelele parfumate ce ies prin gaura cheii ușii de bucătărie, de aceea din timp în timp sunt nevoită să îi gonesc cu regrete din laboratorul meu. Sunt o adevărată zână în ochii lor, dar eu știu că sunt doar una deghizată, cărticica mea cu rețete festive stă deschisă la pagina douazecisiopt și este ancoră în realitate. De ce îi spunem anului ce va dispărea 'la revedere'? Eu i-aș spune 'la revedere în amintiri', căci așa cum nu există perfecțiunea formei pe Pământ, tot la fel știm cu siguranță că trecutul rămâne mereu în spatele nostru și nu există viitor pe lumea astaa care să se intersecteze cu vreun trecut. Nici măcar într-un minuscul punct. Pe de altă parte există teoretic o mică șansă de revedere a anului pe care îl lași în urmă, ia, de exemplu, cazul prietenei tale din Australia care ți-a urat deja 'la mulți ani' din noul an, așadar ce-ar fi să urce repede într-un avion și să aterizeze înapoi în timp, într-un loc rămas încă în vechiul an? Hmmm, la ce bun? De aceea prefer ca, din bucătăria mea inundată de eteri din cidru, să vă urez mai bine pentru anul nou ce este după colț multe zile senine și frumos-surprinzătoare, cu bucurii și descoperiri, cu sănătate și prietenie, cu încredere și multă iubire! În plus, La Mulți Ani și să nu uităm de frumusețe!
Etichete:
sarbatoare,
urare,
vorbe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
La multi ani! Va doresc tuturor 5 numai bine in noul an, sa fie un an macar la fel de bun cum ne amintim ca a fost cel ce acum se incheie. Cu drag, prietena voastra Sanda
Un an nou mai bun sa vina! La multi ani!
La multi ani, la multi ani, sa petreceti frumos!
Trimiteți un comentariu