Fără ca aceasta să fie motivația principală de a exista a însemnărilor din blogul meu, sper totuși că trăirile noastre pentru și alături de Kiti, expuse aici, să fie o cale de cunoaștere și înțelegere, acceptare și includere în viețile noastre a acestui mare necunoscut, grupul oamenilor cu dizabilități.
Tot despre ceva frumos scriu astăzi, în a treia zi a lunii decembrie, pentru că scriu despre solidaritate, empatie, iubire, zâmbete, atenție și grijă, scriu despre superba noastră șansă de a fi omenoși. Vă invit, pentru început, să zâmbiți, chiar dacă o veți face și printre lacrimi uneori, să le zâmbiți fără teamă acestor oameni, pentru că zâmbetul are o putere miraculoasă de vindecare de boală, de prejudecată, de spaimă, de ură.
Vă las în compania Galei Persoanelor cu Dizabilități, o înregistrare de la TVR 1, preluată de pe site-ul incluziune.org, făcându-vă atenți la fragmentul dintre minutul 5:35 și 8:52 al primei părți, în care ne veți vedea pe noi, cu Horica în prim-plan.
3 comentarii:
LA Multi Ani tuturor persoanelor cu nevoi speciale si nu numai!!!!!
Mihaela, felicitari pentru munca pe care o faceti de a educa lumea cu privire la persoanele cu probleme! Azi am afla de competitia Unicef privind realizarea unui film de catre tineri de 1 minut, privind experienta lor cu dizabilitate. Aici e link-ul:
http://www.unicef.org/videoaudio/video_videocontest.html
Spor in toate!
Multumesc, Cornelia!
Trimiteți un comentariu