vineri, 27 iulie 2012

Dintr-un ocean de ape venim

Nu pot să spun cu certitudine că îi e frică sau că nu îi e frică de apa mării. Nemărginirea apei din câmpul nostru vizual limitat este doar intuită, e halucinantă senzația de nesfârșit, de necuprins, de larg, de unduire, de albastru, de urcuș spre cer și coborâș către orizont. O șansă mai mare la fericire are cel ce se naște la malul mării, fericirea prin comuniunea cu natura, prin botezul sublim în apa mării. Copiii recunosc fericirea aceasta, atracția mării asupra lor este irezistibilă, este imprimată bazal în celulele lor. Doar regulile învățate le limitează impulsurile. Copiii ies plângând pe rând din mare, învinețirea extremităților sau clănțănitul dinților nu pot învinge senzațiile sublime. Doar Kiti trage înapoi, către malul fierbinte. Ea fuge din calea senzației de rece, anticiparea acum este mai slabă decât percepția de moment. Dar reușesc a doua zi s-o păcălesc, ea-mi spune că îi e sete, eu îi promit apă, un ocean de apă îi arăt în zare. Nu-i prea vine a crede, dar îi sunt bune promisiunile mele sau, poate, își ascunde convenabil în micul meu joc fericirea pură a cufundării. Așadar îmi calcă pe urme, un pic, doar câte un pic, uite cum dansează pietricelele pe fundul mării, uite ce înseamnă transparența, apoi încă un ușor impuls din brațul meu către al ei, ca să o văd călcând umil în mare. Zâmbește inocent, zâmbește autentic, redescoperă familiaritatea senzației de bine. Prea e modestă fata, și ei i se cuvine bucuria, de aceea o îndoi din trunchi ca să se așeze cu fundul pe nisipul spălat ritmic de apă, fac și eu același lucru și îi întind înainte picioarele. Îi place, simt împăcare, iată că am găsit cheia pentru bălăceala în mare și de data asta, de data asta când Kiti e mai greu de convins ca în anii anteriori.

Un comentariu:

Ceska777 spunea...

e interesant cum de la an la an se schimba relatia copiilor cu marea. Cand am fost au pari am fost cu familia pe insula Elba. baiatul cel mare de 6 ani a intrst in mare dar mai mult ii placea la piscina. cu el am fost si in piscina acoperita in bazinul cu valuri, astea peste an. cel mic statea frumos pe margine si astepta sa ii vina randul sa mergem la bazinul de bebei ala cald cald. si asa ma impüarteam eu intre ei doi cand mergem la schwimmbad. la mare cel amre intra in mare si in piscina de langa locuinta de vacanta , inota cu colac etc. cel mic abia baga picioarele in apa. in ultima zi a intrat in piscina, in mare deloc. si nu s.a lasat dus.... chiar in ultima zi....