Te iubesc cu răutate!

Când eşti prea-plin de mămos şi interesat de valoarea estetică a exprimării tale: Te iubesc, mami...I love you, mommy...I love you very, very, very, VERY much, mommy...şi eu te iubesc, dar de ce îmi spui asta atât de des, eşti supărat? Nu, dar nu vezi ce frumos e? Da, da, e foarte frumos, mulţumesc!...

Despre a fi abil sau cum să domoleşti impulsivitatea: Acum sunt supărat, eşti cea mai rea mămică din lume, cea mai, cea mai rea! Dar măcar mă mai iubeşti? Hmmm, da, te iubesc, de fapt nu eşti rea, doar glumesc, eu sunt glumeţ.

Zânele ca zânele, dar catelusele...:Tu eşti o zână (către mama unui băieţel), nu-mi place de tine! Mami e mai frumoasă fiindcă e o căţeluşă!

Despre valoarea pozitivă a răutăţii: De dimineaţă, pe când am răspuns prezent la chemarea cunoscută, 'mami, am făcut caca, şi sunt gata, şi sunt sigur, şi te iubesc': ce bleg am fost, ha ha, eu credeam că răutate înseamnă să fiu rău! Fiind năucă de dimineaţă, n-am înţeles ce-a vrut să spună. Spre seară, în alt moment de efuziune: mami, te iubesc cu răutate! Fiind ieşită de mult din năuceală, am lămurit problema.