Deşi nu este ceea ce pare a fi, ar putea să devină realitate cândva. Tra-la-la.
Pisicile sunt noaptea negre toate, iar clapele apăsate ale pianului împreună cu corzile ciupite ale chitarei scot sunete armonioase în fotografie. Lie-lie.
Gravele sunt solemne, profunde ca Kiti, aşa cum înaltele sunt zglobii, vesele ca Felix. Ics-ics.
***
Horica e gata de petrecere. Horica a prins şopârla, deci e gata de petrecere. Şopârla e gata de petrecere în cutia de jucării, şopârla e cadoul lui Horica pentru Theo. Theo e motivul petrecerii şi verişoara lui Horica. Horica pleacă de acasă pentru seară, noapte, dimineaţă şi prânz, în această ordine, e gata de petrecere fiindcă şi-a luat ghiozdanul mare şi umflat în spate. Horica uită să îşi ia pijamaua şi periuţa de dinţi în ghiozdan, deşi ghiozdanul e mare şi umflat. Nu uită şopârla. Horica nu ştie ce are în ghiozdan, eu mă mir, cum nu ştii, el mă linişteşte, vreau să îmi fac o surpriză. Simt că mi-e dor deja de el, nu pleacă la petreceri extinse pe două zile de obicei. Omul, cât trăieşte, învaţă. Mama, cât trăieşte, învaţă. Şopârla s-a răzgândit, nu mai pleacă la petrecere. A plecat , în schimb, din cutie. Horica se lasă consolat de observaţia mea că şopârlele caută petrecerile în aer liber, aşa că nu văd de ce n-ar da măcar de una şi unde se duce el. Cât îl aşteaptă pe fratele meu în maşina cu care pleacă la petrecere, Horica se lasă surprins de conţinutul ghiozdanului său. Gadgeturile aflate în ghiozdan îsi merită calitatea de a fi surprinzătoare ieşind la iveală, îl bucură pe Horica. Maşina cu Horica pleacă la petrecere. Cu noi rămân în seara asta Kiti şi Felix. Şi şopârla e pe-aici, pe undeva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu