Noi. Sau vechi.

Suntem aproape cu totii in vacanta! Al mic mai pregateste saptamana asta serbarea de sfarsit de an de la gradinita, vineri ne-o prezinta, iar de miercuri, poate decalam noi pentru luni, il numim prima oara oficial absolvent. Sau nu il numim asa, da, mai bine nu o facem, ce atata formalizare? Oricum, abia dupa aia suntem cu tot efectivul in vacanta mare cand putem sa uitam putin de programe, orare, drumuri, asteptari...

Imi plac serbarile de la gradinita lui Felix, copiii nu sunt incarcati cu poezii, cantecele, replici multe si grele. Ei danseaza mult, canta mult, se bucura. De data asta grupa lor formeaza trupa de animale din Rio, iar al nostru copilas este, poate nu banuiati, pisica. Va fi o pisica cheala, adica nu va avea nici un fir de par in plus fata de cele pe care le detine pe cap, pentru ca pe scena unde vor dansa ca la Rio va fi destul de cald ca sa nu mai fie acceptabila prezenta vreunei surse suplimentare de caldura ca, de exemplu, o blanita artificiala de pisica. Si cum costume de pisici fara blana nu am gasit, iarasi am improvizat. O sa va arat ce am cusut dupa spectacol. Sau mai repede.

La scoala, copii, invatatoare. Intrebare la ora de muzica: copii, stiti ce este un portativ? Copiii nu prea stiu raspunsul sau nu sunt atenti sau sunt timizi. In afara de unul care intinde un brat la maximum si striga, stiu eu, doamna, stiu eu! Invatatoarea il ocoleste pe copilul interactiv cu privirea cautand macar inca un alt copil gata sa incerce o explicatie. Doamna, eu stiu ce este un portativ, striga din nou copilul cu bratele pe sus, dar invatatoarea pare sa nu il vada, ba pare chiar iritata de insistentele copilului interesat sa raspunda la intrebare. Deoarece copilul nu mai poate fi ignorat, fiind unicul copil acolo, acum, doamna, cu usor dispret pe chip, ii ingaduie sa spuna tuturor ce este un portativ. Vesel pentru nominalizare, copilul se ridica in picioare, isi ia avant si spune: portativul este o chestie...Ce chestie? portativul nu e nici o chestie! striga, adica striga invatatoarea nervoasa, stai jos ca nu stii ce e un portativ, iar copilul se aseaza dezamagit de doua ori, o data pentru ca nu a fost lasat sa spuna, a doua oara pentru ca i-a sters entuziasmul intr-o clipita. In linistea incaperii, crescuta ca urmare a dezlantuirii doamnei, invatatoarea le zice copiilor: fiindca nu stie nimeni ce este un portativ, va spun eu. Portativul este o chestie...

Scoala, copiii si invatatoarea de mai sus sunt, in ordine, scoala lui Horica, clasa lui Horica si invatatoarea lui Horica. Povestea este a lui Horica si s-ar putea intitula Copilul si portativul, ce chestie! Sau altfel.