Întins complet cu burta şi picioarele pe ciment se târa către cabina de probă privind atent în urmă pentru a se feri de urmăritorii săi. La numai doi paşi de uriaş de cabină s-a ridicat şi a ţâşnit în fugă ascunzându-se după perdea cu totul sau aproape tot corpul în afară de un ochi şi o ureche (de aceeaşi parte), ochiul pentru a urmări, urechea pentru a asculta inamicul.
'Iesi de-acolo, nu-i voie!' i-a întrerupt brutal jocul de-a războiul imaginar vânzătoarea.
'Puf, puf, puf', cu guriţa adunată şi cu braţele întinse şi împreunate înainte a ieşit Felix ofensiv din ascunzătoare, îndulcind astfel brutalitatea vânzătoarei şi s-a căţărat drept pe faţa anterioară a tejghelei magazinului de copii, un singur pas rămânându-i să ajungă şi deasupra. L-am dat jos, binenteles, ca pe un căţeluş şi am glumit cu vânzătoarele spunându-le că l-am lăsat ieri să vadă filmul 'Home alone', de parcă mai era nevoie s-o fac, mi-am zis şi în sinea mea. Adică 'Singur acasa1', am completat ca să umplu golul şi, recunosc, am adăugat intenţionat numărul 1, putea să fie orice alt număr până la 5, ca să uşurez efortul fetelor de identificare a filmului. Am gândit bine pentru că imediat după completarea mea au urmat râsete şi eu, împreună cu pruncul, am plecat satisfăcuţi din magazin. Satisfăcuţi parţial întrucât tricou de marinar tot n-am găsit pentru serbarea lui Felix dar nu-mi fac cine ştie ce griji fiindcă are el un tricou cu mâneci scurte, alb cu dungi negre ce pot părea cu indulgenţă bleumarin.
Mai departe am poposit şi într-un magazin de decoraţiuni interioare şi nu sfătuiesc pe cei mai slabi de inimă să o facă însoţiţi de un copilaş neiesit din casă de două zile, obosit şi nedormit de nouă ore şi, în general, mai neastâmpărat. Nu de alta dar îţi poate creşte nivelul de stres încât să te doară ceea ce, din fericire, n-a fost cazul meu deşi copilaşul a ridicat ceşcuţe, văzute, bibelouri şi alte obiecte mai mult sau mai puţin artistice după o curbă exponenţială, cu o curbură dependentă de gradul mare de nehotărâre al mamei sale care în final, după mai bine de jumătate de oră în care şi ea, la rândul ei, a ridicat ceşcuţe, văzute, bibelouri şi alte obiecte mai mult sau mai puţin artistice tot de atâtea ori ca şi fiul ei, deci care în final a plecat exact cum a venit, încărcată cu geci, geantă şi copil şi fără nici o plasă în plus. Nu pomenesc de disperarea domnişoarei de acolo deoarece e subînţeleasă şi de înţeles.
Acasă am asistat( şi chiar am intrat şi eu) la o minidiscoteca de anii '60 pornită din iniţiativa lui Horica, venit cu muzica, şi a lui Kiti, iniţiatoarea dansului şi a stilului său aparte. Întâmplător sau poate nu am constatat cu ocazia asta că Kiti se mişcă în stilul anilor pomeniţi, aş putea chiar să o numesc provizoriu miss sixty. De aceea dar şi îmbiaţi de muzică i-am ţinut isonul cu Horica şi cu Felix bucurându-ne de iniţiativa ei. Miss sixty s-a dezlănţuit aruncând mâini în aer, apoi chiar şi picioare pentru scurt timp şi ajutată de canapeaua din bibliotecă, acolo unde s-a produs improvizaţia, iar băieţii au demonstrat chiar şi mai şi talente neştiute de dansatori. Intensitatea fiind mare, durata a fost mică şi ne-am prăbuşit extenuaţi cu toţii pe canapeaua neîncăpătoare. Miss Sixty a redevenit Kiti şi băieţii au rămas ei înşişi doar ca să pot eu să închei relatarea liniştită. Ceea ce şi fac. Punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu