joi, 28 octombrie 2010

Ce mai coasem

Nu-mi plac în mod deosebit carnavalurile. Când eram copil îmi plăceau, abia le aşteptam. Nici nu mi se pare amuzant să cumpăr costumul gata confecţionat din magazin. E şi foarte scump de obicei. Dar e chiar distractiv să ne gândim împreună la cum putem improviza şi coase unul. Sau doua.

Pentru mâine, e ziua de dinainte de vacanţă şi se serbează Halloween la grădiniţă dar şi la şcoală la Kiti, am pregătit două costume. Kiti, la ideea bineprimita a lui L., va fi o pisicuţă. Neagră ca noaptea de Halloween. Pisicilor negre le face o deosebită plăcere să se plimbe în seara de Halloween pe străzi. Ele sunt frumoase dar periculoase. Ocoliţi-le prudent dacă le întâlniţi sau, în cazul în care e prea târziu, zâmbiţi-le respectuos iar ele vă vor saluta cu un mieunat dulce.

Felix se va costuma într-un vrăjitor destul de colorat pentru un vrăjitor dar dacă îi spunem vrăjitorul bun, atunci dominanţa nuanţelor de portocaliu din costumul său este justificabilă. Ei, gradinitarii, au confecţionat diverse obiecte tematice pe care le vor expune într-un bazar în care putem negocia lucrările respective pe bomboane şi bombonele. Cu partea asta dulce dar, mai ales, abundentă nu prea mă împac, contez însă pe buna înţelegere a lui Felix întru stabilirea unui raport (dez)echilibrat bomboane/copil. Iarăşi îmi bine-amintesc de pe când Horica era mic, adică măricel şi aflându-se el într-un magazin, nu mai ştiu pe unde, i s-a oferit o bombonică de către o vânzătoare drăguţă, gest care l-a contrariat pe elevul-Horica, elevul-silitor-Horica vreau să spun sau, şi mai bine, elevul-silitor-brainwashed de către mama sa-Horica şi care contrariere l-a făcut să spună sfătos că bomboanele nu sunt alimente sănătoase în special pentru dinţii copiilor care se pot caria. Mi-a fost milă de biata vânzătoare care a rămas cu o mână întinsă şi o bombonică, şi ea nefericită, înmuiate şi devenite spontan amare.

Vreau să îi fotografiez pe copilaşi şi am s-o fac numai dacă nu voi uita să cumpăr patru baterii pentru aparat. Şi dacă am s-o fac pagina asta se va colora de la vrăjitorul-bun şi va străluci de la pisicuţa-neagră. Cât despre frăţiorul cel mare, el va rămâne el însuşi sau nu, oricând e timp şi loc pentru a juca un rol.

Niciun comentariu: