Am ajuns la mare. Marea e la fel in multe locuri, am identificat-o:
Un mic santier naval cercetat de ochi iscoditori de pe ferryboat:
Despletita in voia brizei marii, frumoasa noastra:
Tot la fel, imparte extazul din barcuta cu fratiorul ei, vegheati de tati:
O broscuta mica-mica si un cercetator-scafandru al faunei marine:
Tarmul impresionant al insulei imblanzit usor de apa:
Drumul paralel cu litoralul, un pic mai scurt decat perimetrul ei:
Marea si cerul, mai multe nuante de albastru:
PARTEA A DOUA: VERDE:
O floare frumoasa in curtea casei in care am locuit. Oare cum s-o numi?
Felix alinat de tati dupa supararea ce a tras-o pentru ca am ras de el. De ce? Pentru ca , stand la masa si asteptand mancarea, vedem la taverna de alaturi un bucatar care lovea cu cruzime o caracatita de caldaram si ne oripilam (imaginea nu e deloc placuta). Imediat dupa asta Felix sfatos spune provocandu-ne rasul: ''Spot (poate va amintiti de catelul lui, al saselea membru al familiei noastre, catelul precoce si genial) a vazut odata o caracatita care se lovea singura cu capul de pamant!'':
Boxerelul proprietarului nostru, Theas, partener de joaca al copiilor:
Un fluturas printre crengute:
Acelasi fluturas la treaba:
Rodiile incep sa se coaca:
Ariciul prins in curte, oare in ce parte i-o fi capul?
Serile calde, prilej de glume, jocuri de copii:
Felix cu mustata din frunze la taverna Faros parca facandu-i reclama cu cartea de vizita in mana:
Pietre culese de la malul marii pentru acvariul lui Horica:
Un comentariu:
minunat, se vede incantarea pe fetele celor mici!!! si cred ca si voi ati fost la fel de incantati.
Trimiteți un comentariu